Candidații la joburile manageriale au puține metode la îndemână ca să pară mai buni decât sunt ei în realitate, și pe care le pot folosi pentru pregătirea riguroasă a interviului. Dar chiar și cele arhicunoscute (să fii mai punctual în ziua respectivă decât ești de obicei, îmbrăcat mai curat și mai îngrijit ca alte dăți, să te documentezi temeinic asupra angajatorului etc.) sunt surprinzător de rar folosite. Din orgoliu, de cele mai multe ori, din calcul greșit („Contează ce știu și ce experiență am, nu imaginea”), și foarte des din indolență.
Iar tehnica cea mai eficientă dintre toate, cu rezultate imediate și semnificative în marea majoritate a recrutărilor, nu e folosită aproape niciodată. E folosită în mod natural, și fără să-și dea seama că o fac, de cei care chiar au un astfel de profil managerial, deci nu au nimic special de pregătit înaintea interviului. Dar aceștia sunt rari, foarte puțini. Iar ceilalți nu o fac. Oare din motivul invocat în sondaj?
E vorba, desigur, de prezentarea cu date și cifre surprinzător de precise, pe care oamenii nu le pot ține minte după atâția ani, de regulă, decât dacă au avut o implicare mult mai mare decât uzual în activitățile respective, un mod foarte ordonat și organizat de a concepe și a face lucrurile, și nu în ultimul rând o memorie foarte bună. Or, cine nu ar vrea un astfel de manager, chiar și pe posturile cu cea mai multă creativitate din lume?
Oricum și-ar pregăti cineva această prezentare, e aproape imposibil să țină minte datele și numerele exacte, fără să fi ținut o evidență exactă al lor de-a lungul anilor, chiar în acest scop. Și eu nu am văzut pe nimeni până acum să o fi făcut. Prin urmare, va trebui să inventeze o bună parte dintre ele. Sigur, poate pune niște numere foarte aproape de realitate, sau nu.
Întrebarea care se ridică imediat, desigur, este dacă o astfel de tehnică de prezentare, în care inventezi numerele și datele pe care nu le mai ții minte, dar cu inima curată, încercând să le ții cât mai aproape de realitatea pe care ți-o amintești, este o minciună sau nu. E aceasta un fel de „white lie”, adică acceptabilă social? Poți invoca sau nu argumentul că oricum tot interviul e un fel de white lie, în care ascunzi lucrurile care te dezavantajează și încerci pe cât posibil să pari mai bun decât știi că ești în realitate, promițându-ți în sinea ta că dacă obții jobul, așa vei fi de a doua zi după ce semnezi contractul de angajare? Și că. oricum, asta e normalitatea în marketing și în orice business? (George Butunoiu – august 2023)
PS: Am făcut un sondaj pe LinkedIn cu această întrebare, vă rog să vă spuneți părerea votând acolo. Voi pune rezultatele în articol, când se va încheia sondajul, peste vreo două săptămâni…: https://www.linkedin.com/gb
Comentarii (3)
Nu prea am idee care e diferenta intre “prezentarea cu date și cifre surprinzător de precise” si “inventezi numerele și datele pe care nu le mai ții minte, dar cu inima curată, încercând să le ții cât mai aproape de realitatea pe care ți-o amintești”.
Am un caz concret – zilele-astea am terminat un proiect pentru care la bugetare am avut 400k, dar pina la sfirsit au fost chetuiti 508k. Acest +27% nu a fost considerat o “minciuna”, ci o diferenta normala intre bugetul general planificat si cheltuielile efective. Mai mult, la noi in organizatie sunt considerate normale variatii de +/- 50% fata de bugetul initial (ba chiar si in literatura Managementul de Proiecte este normala o variatie asa de mare).
Intrebarea care se pune, eu ce spun la interview 508 sau 400? Si care e minciuna si care nu e? E normal sa-mi amintesc numarul bugetat si, eventual, o variatie aproximativa de 25% (nu de 27!), pentru ca toate discutiile de-a lungul proiectului au fost legate de el, iar suma finala apare doar la final.
Si de ce e rau sa pregatesc ceva cifre pentru un interviu? Daca as candida pentru un job de top management inseamna ca am experienta in spate de +20 ani. Cum as putea sa-mi amintesc de date precise despre vreun proiect de acum 15 ani (mai ales daca a decurs flowless) si de ce sa nu pun cu inima curata numerele pe care mi le reamintesc? Eu unul as ridica o sprinceana daca unul mi-ar spune ca vreun proiect de acum 10 ani a costat 347988E, din care salariile au fost 124333E si nu 350K din care 30% salarii (char daca in realitate au fost 35%)!
GC
Dpdv al recrutării, 400 sau 508 sunt același lucru și niciunul nu poate fi considerat o minciună. Pe de altă parte, trebuie pusă și mintea la contribuție când prezinți cifre exacte, să știi bine care sunt limitele de credibilitate, inteligența interlocutorului, experiența sa…
Probabil ca astfel de date si cifre surprinzator de precise sunt in antiteza cu sumele vehiculate in mod uzual de ceva timp, gen “10 milioane EUR” ori “2 ani” sau “100 furnizori”, valori rotunjite din reflex parca ce au creat o obisnuinta indiferent de partenerul de discutie. Pot doar specula ca aici se aprinde beculetu’, cand cineva descrie cu date ne-rotunjite. Ca sunt corecte sau nu, naiba mai stie, modul de abordare insa clar poate face diferenta. Pai si daca ai avea cu cine sa verifici, sa zicem ca stii pe cineva de la Controlling la actualul sau vechiul angajator, s-ar putea sa afli 2-3 seturi de date diferite, in functie de interpretare/mod export rapoarte. Astfel, ramane in picioare modu’ de prezentare al candidatului cred si, atat timp cat nici nu ar fi diferente oricum flagrante, concluzionez ca “white lies” sunt acceptabile, desigur. Oricum se intampla cam la orice vanzare B2B, ca asta face cam orice Sales, “business white lies”…