Înainte cu ceva ani, ideile celor puțini care gândesc mult apăreau în cărți și reviste. Care, oadtă ieșite din tipografie, nu mai puteau să fie schimbate, nu exista pe atunci opțiunea edit. Apoi a apărut Internetul, pe urmă Facebookul, și ideile celor puțini care gândesc mult au ajuns și la cei care nu au citit vreodată o carte. Dar nu în PDF, cu tot cu carte, ci doar ideile, care zburdă acum libere prin lume, din ecran în ecran.
Foarte bine!, spun mămicile, mulțumite că ăla micu o să fie mai deștept, și, pe cale de consecință, cu un servici mai bun decât predecesorii familiali. Foarte, foarte bine, așadar!
Ideile bune și frumoase nu puteau să fie ratate de marketeri, pentru că încă vând bine. Așa că e plin televizorul de reclame în care ești îndemnat să fii tu însuți, să gândești liber, să te exprimi (aici nu prea se spune ce să zici), să rupi barierele, să te descătușezi și tot felul de alte gesturi, aparent neviolente pentru cei din jur.
Toate personajele frumoase din reclame sunt în ținute lejere, cu cer albastru în spate și soarele pe fața lor (adică din spatele camerei, ca să nu strice imaginea), mare sau lac, după caz, floricele, ceea ce mă făcea întotdeauna până acum să consider că respectivii erau filmați în vacanță, sau în timpul lor liber. Oricum, după servici.
Dar zilele acestea am văzut o reclamă care folosește un cuvânt nou asociat cu ideile frumoase listate mai sus. Pe un ton imperativ gutural, o duduie cu voce groasă și cu ecou de studio ne îndeamnă sa fim noi înșine, să gândim liber, să ne exprimăm (aici nu se înțelege ce), să rupem barierele, să ne descătușăm ca să avansăm în carieră, printre altele. Da, carieră e noul cuvânt.
Sigur, citesc îndemnurile acestea revoluționare adresate angajaților de ani de zile pe Linkedin și pe Facebook, paginile mele sunt pline cu ele. Iar cuvântul sclav, foarte apropiat de angajat în propoziție, nu a mai apărut niciodată atât de des în România, de la 1855 încoace. Însă descătușarea ca soluție revoluționară pentru avansarea în carieră, sau chiar înainte de a începe, încă de la CV și de la interviul de angajare, pare să fie o descoperire recentă, totuși…
Dar mămicile ar trebui să știe că atunci când ideile celor puțini care gândesc mult ajung la el nu direct, ci prin intermediul celor mulți care gândesc puțin, ăla micu s-ar putea să aibă o mare, foarte mare surpriză în carieră. Și va fi cu atât mai derutat cu cât nu va înțelege de ce, câtă vreme el a făcut exact ce zicea duduia cu voce imperativ guturală în reclamă și ce a înțeles el din citatele motivaționale de pe Internet. Fiindca ăla micu nu știe că poți fi autentic și descătușat de dimineața până seara doar în reclamele de la Fanta. În real life e mai prudent să te descătușezi numai în pauza de prânz, sau de la ora 18 încolo, după servici.
La fiecare descătușat, o companie are nevoie de douăzeci de încătușați care să facă treaba. Câți manageri credeți că ar vrea ca o mulțime de descătușați să umble liberi prin firmă? Puțini, foarte puțini, din câte îmi spun mie. Descătușații vin doar cu ideile. Ați văzut vreodată până acum o reclamă sau un îndemn pe Linkedin la descătușarea de la distracție, ca să te apuci de muncă? Dar poate că acestea sunt date după miezul nopții, când eu dorm, cine știe…
In real life, când nu ai norocul sa fii fotbalist, cântăreț de manele sau influensăr, întreabă-ți familia dacă are mai mare nevoie de descătușarea ta sau de plata facturilor. Să nu ai surpriza să rămâi și fără femeie și fără copil când îti vei pierde jobul. Într-o firmă, din douăzeci de descătușați, unul e promovat pentru asta, și nouăsprezece riscă să fie dați afară. Nu atât pentru că firmele nu ar avea nevoie de descătușare, cât pentru că se descătușează primii cei care nu au ce descătușa.
Ideea că descătușarea îți aduce bani e cool în reclame, însă în real life nu ar strica câteva teste înainte. Din câte știu eu, conformismul organizațional în business a adus banii pentru viața de zi cu zi vreo două mii de ani până acum, și o va face și de acum înainte. Nu atât de mulți pe cât ar putea, teoretic, să aducă o descătușare, dar măcar vin lună de lună.
Iar la descătușarea precoce, și cu atât mai puțin în ideea că aceasta vă va ajuta la angajare, eu zic să vă mai gândiți. Obțineți mai întâi jobul, și vedeți dupa aceea cum stau lucrurile. Iar odată angajat, luați-o încetișor. S-ar putea să ajungeți la concluzia că e mai cuminte să munciți ca să vă puteți descătușa în vacanță si în weekend, decât invers. Altfel, s-ar putea să trebuiască să munciți atât de mult, încât, odată ajuns acasă, vă băgați direct în pat rupt de oboseală, iar în vacanță vreți vrea doar să dormiți cât mai mult, chiar descătușat fiind.
Și nu doar la bani gândiți-vă când vă pregătiți de descătușare! Aduceți-vă aminte de profesorul de română din volumul de debut al lui Ioan Groșan, care se decătușa cu profesoara de engleză prin podul și prin subsolul școlii, prin clădiri părăsite. Insă își țineau orele. Dar când s-au decis să de descătușeze definitiv, și-au lăsat joburile și familiile și au plecat în lume (până pe la Făgăraș, mai precis spus), s-au întors după trei zile. Cam plouați, că așa e la munte. Iar în tren se făceau că se uită pe geam la peisaj, ca să nu se mai privească unul pe altul.
Personajele lui Groșan mai citiseră câte ceva, totuși, știau și înțelegeau mult mai multe decât alții. Dar imaginați-vă niște descătușați mai „natur”, ca să mă exprim așa! Eu, cel puțin, cu greu pot imagina ceva mai penibil. Și chiar mai periculos, și pentru mine și pentru ăla micu al meu. Ar fi interesantă o săptămână într-o societate plină de descătușați, într-adevăr! Dar ar vrea mămicile asta pentru ăla micu al lor? Să vedem ce răspunsuri ne dau aici, în rubrica de comentarii…
