O problemă spinoasă și extrem de dificilă a companiilor antreprenoriale, însă adesea întâlnită și în celelalte firme și organizații: cât sunt angajații istorici un avantaj și când devin o povară? Și, mai ales, dacă și când își dau ei seama de asta. Și dacă da, ce fac?
- George, suntem împreună de mai bine de 20 de ani, cu ei am pornit afacerea într-un mic atelier. Nu pot să-i dau afară, nici să-i mut pe alte funcții sau să le pun un alt șef deasupra lor.
- Da, dar vezi că nu mai dormi noaptea, îți țin pe loc afacerea.
- Așa este, pierd bani mulți și oportunități din cauza asta, dar nu știu ce să fac.
- Sunteți o familie… 😊
- Da, chiar așa! multă vreme m-am bucurat și am zis că ce bine este, dar acum…
Am avut mulți clienți și am văzut nenumărate cazuri de acest fel. Angajați vechi, de la începuturile afacerii, foarte buni profesioniști, serioși și dedicați, ajunși repede în pozițiile manageriale cheie ale firmei. Și da, care ajunseseră să se simtă “în familie” acolo, la fel ca acasă.
Și acum imaginați-vă următorul scenariu: într-o zi ajungi acasă și femeia (patroana casei) îți zice: uite, am decis să mai aduc un bărbat în casă, ca să te mai degrevez de sarcini și să ne crească familia mai repede și mai spornic. Știi, formal va trebui să-i raportezi lui, dar asta e așa, mai mult de formă, înțelegi tu… Întrebare: cum credeți că va reacționa bărbatul?
Da, multe reacții de respingere viscerală au fost agresive, chiar violente. Și patronii au abandonat planul. Cu mare amărăciune. Unii cu gândul că poate ar fi bine să-și mai facă o firmă, pe lângă asta, cam cu aceeași activitate.
