Să fii absolventă de Limbi Străine la Universitatea din București, și la absolvire să vorbești doar engleza, mie, ca recrutor, îmi aprinde vreo trei leduri. Iar după 25 de ani de job de Executive assistant prin multinaționale globale să vorbești tot doar engleza, îmi confirmă că s-au aprins chiar cele care trebuiau să se aprindă.
Demult, country managerul unei faimoase multinaționale m-a rugat să-l ajut să-și găsească o asistentă. Salariul era de 3,000 de dolari, sau chiar mai mare, dacă găsea ceea ce căuta, adică la nivelul multor manageri din companie. Fiindcă și responsabilitățile erau comparabile – de nemirare pentru cine știe bine ce înseamnă acest post de asistentă la o companie gigantică.
Acum, după 20 de ani, s-a întâmplat să punem un anunț aproape identic pe Managero: multinațională caută executive assistant, salariu 3,000 de Euro, sau semnificativ mai mare dacă vorbește și germana.
Și a venit un CV despre care mi-am adus aminte că venise și la acel post de asistentă, demult. Atunci avea 26 de ani, terminase Limbile Străine la Universitate, Engleză-Română, și lucra deja ca asistentă a unui domn country manager străin cunoscut. Acum are 47 de ani, iar între timp a lucrat (și lucrează și acum) ca executive assistant la patru multinaționale dintre cele mai prestigioase.
M-am uitat la CV-ul de acum 20 de ani, m-am uitat la cel de acum… Absolut identice în rest! Nicio altă limbă străină, absolut nimic altceva care ar putea arăta că într-o jumătate de viață profesională s-a preocupat să învețe măcar un singur lucru în plus, din proprie inițiativă. Nimica…
Întrebare, așadar: dacă ați conduce multinațională globală și ați avea toți banii din lume ca să vă angajați cea mai bună asistentă, pe cine ați alege? Pe distinsa doamnă de 47, cu 24 de ani de experiență ca executive assistant în alte multinaționale globale, sau pe o domnișoară de 26, absolventă tot de Engleză-Română la Universitatea din București, dar care a mai învățat vreo două limbi străine, așa, de capul ei, că așa i-a venit, care știe și ceva HTML, că a vrut să-și facă singură un blog, și mai are și alte câteva curiozități?
Loading ...
Comentarii (15)
Pe domnisoara de 26 de ani. La cea de 46 se poate observa plafonarea si incapacitatea de a mai acumula lucruri noi. Si-a invatat activitatea si nu vrea sa iasa din zona de confort.
O alegere, bazata doar pe informatiile prezentate, ar fi superficiala.
Distinsa doamna are marele avantaj ca a demonstrat ca stie si poate, pe acea pozitie. HTML se invata in 3 zile iar limba germana, pt cineva care stie bine engleza, se invata in 6 luni, sau chiar mai repede intr-un mediu in care se vorbeste zilnic in germana. Poate d-na nu stie sa [se] vinda…
Domnisoara are potential urias, dar acesta trebuie indeplinit practic, ceea ce necesita multa munca. E un risc care trebuie sa merite asumat de un angajator, prin alte calitati/ criterii.
Cu stima
Asa e. HTML nu e complicat. O felicit totusi pe tanara de 26 de ani ca foloseste timpul liber in favoarea ei. Ulterior apar copiii si nu mai ai la fel de mult timp pentru dezvoltarea profesionala.
GDPR-ul va interzice pastrarea datelor personale. Cu 20 de ani stocare cred ca sunteti campion la incalcarea legii privind datele personale. “Distinsa doamna” poate sa va cheme in instanta.
As remarca faptul ca ,,distinsa doamna” și-a păstrat eficientă și performanța timp de 20 de ani, fără de care, nici o multinatioanala axata pe rezultat nu te tine degeaba. Faptul ca nu a adăugat la CV alte cursuri, limbi, specializări, vine in paralel cu faptul ca probabil in cei 20 de ani, a fost mama, Sotie și a avut sigur încă un job acasa. Dra de 26 de ani, tânăra absolventa care bifează skiuri multe, sigur ca are avantajul vârstei și al determinării data de anvergura tinereții. Interesant ar fi dacă am putea face o proiecție in timp și a vedea cum ar fi dra de 26 de ani peste 20 de ani…poate o mama și o sotie care a performat suficient cât sa rămână in mediul multinaționalelor care , indiferent de timp, spațiu sau vârsta știu sa te solicite?! Și, in tot acest timp, tu sa ai o familie?! 😁
Singurul comentariu decent și realist…
Familia candidatului nu e treaba mea – ca să mă exprim sintetic…
Raspuns gresit ! Este un aspect important de care trebuie sa te preocupi in calitate de recrutor. Nu-ti permiti sa iei un om de baza care nu are o situatie clara si calma acasa, pentru ca nu-ti permiti sa vina la lucru nefericit .
Da, ar fi bine să pot face asta. Dar nu mai e posibil așa ceva.
Candidata de 47 de ani s-ar descurca cu brio in orice situatie, pe cand cea incepatoare ar avea nevoie de un timp sa se adapteze. Pe mine ca angajator m ar interesa ca la nivelul respectiv de responsabilitati sa fie cineva cu experienta. Cei la inceput au nevoie sa stea langa cineva care sa ii invete, sa aiba un suport.
Buna
Am angajat o secretara de peste 40 ani. Ai era foarte greu sa invete sa faca lucrurile altfel decit le-a facut pina atunci. Timp dublu sa invete ceva nou din cauza ca trebuia mai antai sa se dezvete de vechiul mod de a face lucrurile.Dupa un timp am fost nevoit sa o mut in alt departamment deorece nu vroia sa invete nimic nou.
Nu am dat-o afara a plecat singura. A inteles mesajul. Daca nu esti dispus sa inveti ceva nou esti inutil indiferent de virsta.
Avantajul tinerilor este ca invata mai repede.
Nu e o conditie suficienta. Am intalnit multi tineri care nu sunt in stare sau nu vor sa invete nimic. Varsta nu are nicio relevanta, importanta este dorinta de a invata si a lua viata in piept. La orice varsta poti invata si te poti perfectiona. Totul depinde de fiecare persoana in parte. Sunt oameni tineri cu gandire de batrani si invers mai in varsta cu gandire si dorinte de oameni tineri.
Distinsa doamana si-a setat ca obiectiv in cariera sa devina cea mai buna asistenta. De ce i-ar mai trebui o alta limba straina, de ce trebuie sa faca altceva cu cariera ei daca atat isi doreste? Poate are alte obiective in viata privata, dar in cea profesionala atat ii trebuie. Nu trebuie sa fim toti vulturi! Putem fi cei mai buni pe segmentul nostru.
Nu e nici pe departe cea mai buna pe „segmentul” ei. Dimpotrivă, e în partea cea mai de jos. Atât de jos, încât eu nu aș lua-o în calcul pentru un asemenea job.
Cind am spus mai sus <>, am avut dreptate dar am dat si dovada de superficialitate.
Superficialitate pt ca am ignorat (nu facea parte din studiul de caz) “elefantul din incapere”: modelul de afacere, interesele si ego-ul recrutorului. Din aceasta perspectiva recrutorul nu e superficial ci are motive precise, coerente, temeinice, permanente.
Scuze…
Un joc care se incheie cu “X” <> e impotriva valorilor mele.
cu respect