Din nou, cât contează brandul. Cel personal, și apoi cel al angajatorului/ angajatorilor. Firme mari, cunoscute, puternice. La un moment dat, firma începe să aibă probleme, scade brusc businessul, probleme cu directorul sau cu patronul, articole de presă etc.
Atunci, dacă ești angajat al acelei firme, în top sau în senior management, începi să ai și tu aceleași probleme, dacă vrei să-ți cauți un nou job! Am și am avut sute de astfel de cazuri. Candidați foarte buni, de top, chiar printre cei mai buni de pe piață, sunt scoși aproape automat de pe liste dacă angajatorii lor încep să aibă probleme.
Degeaba le explici tu angajatorilor că e greu, aproape imposibil, cel mai adesea, să faci legătura dintre problemele unei companii, ale grupului, ale unui director sau patron, cu angajații acelei companii. Dacă grupul sau patronul a luat o decizie riscantă, și a pierdut masiv până la urmă, cum explicați că nici CFO-ul nu mai este bun, că nici directorii de legal de marketing, HR, de IT, de producție și care or mai fi ei, nu mai sunt nici ei buni, deși cu câteva luni înainte ar fi fost foarte buni? Că toți au contribuit, solidar, la problemele firmei sau ale patronului? Le mai spun eu, câteodată, așa în glumă, că dacă nu ar fi fost ei, prăbușirea ar fi fost și mai spectaculoasă. Dar nu are niciun efect, evident…
Dar da, din păcate așa este! Iar dacă vreți să nu pățiți asta, cea mai sigură soluție este să vă construiți propriul brand personal. Acesta trece aproape întotdeauna în fața celui al angajatorului și vă ferește de astfel de surprize. Bazați-vă întotdeauna pe ce este al vostru, să nu fiți tot timpul în umbra cuiva, să depindeți de ei! Dacă vă țin puterile, desigur…
