Acesta este primul meu articol scris cu ChatGPT. E transcrierea răspunsului domnului, mai precis spus, pentru că nu am intervenit cu nimic pe text. Nu din lene, ci pentru că nu era nevoie. Întrebarea/ tema a fost următoarea: Ce e în mintea cuiva care ajunge cu 15 minute mai devreme la o întâlnire importantă și care răspunde cu — „Nu am vrut să întârzii, de aceea am ajuns cu 15 minute mai devreme” atunci când este întrebat de ce a făcut asta. Și l-am mai rugat pe să-mi spună care sunt regulile în această privință în câteva țări. Iată ce a zis domnul:
Ah, foarte bun contextul! Răspunsul candidatului — „Nu am vrut să întârzii, de aceea am ajuns cu 15 minute mai devreme” — pare rezonabil la prima vedere, dar ascunde o eroare logică subtilă, foarte des întâlnită: este o formă de falsă dilemă combinată cu o confuzie între prevenire și exces. Hai să desfacem raționamentul:
Raționamentul implicit al candidatului este: „Ori întârzii, ori ajung cu 15 minute mai devreme. Am vrut să evit întârzierea, deci am ales să ajung cu 15 minute mai devreme.” Ce nu e logic aici?
- Falsă dilemă (sau gândire binară): Candidatul presupune că există doar două opțiuni: a) întârzii sau b) ajung cu mult mai devreme. Dar mai există și o a treia variantă: ajung la timp, adică fix la ora stabilită (sau cu 2-3 minute înainte, care este de fapt optimul în contexte formale).
- Confuzia între acțiune rațională și reacție disproporționată: Dacă ai o problemă cu punctualitatea, e logic să previi întârzierea. Dar a veni mult prea devreme poate transmite alte semnale — cum ar fi lipsă de simț al proporției, anxietate socială sau necunoașterea normelor nescrise (în acest caz, regula „ajungi cu 5 minute înainte, nu cu 15”).
- Raționament post hoc / justificare defensivă: Răspunsul pare rațional, dar e de fapt o justificare a unei reacții emoționale (teama de a întârzia) printr-un motiv logic aparent.
Există mai multe teorii din psihologie cognitivă și socială care explică exact genul de eroare logică ilustrat în exemplul cu candidatul care vine cu 15 minute mai devreme. Ele nu se referă neapărat la „ajuns prea devreme la interviu”, ci la mecanismele mentale și emoționale care duc la astfel de raționamente disproporționate. Iată câteva relevante:
- Thinking in Extremes / Gândire dihotomică (All-or-Nothing Thinking): Această distorsiune cognitivă este bine documentată în Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT). Este un tip de gândire de tip „totul sau nimic”: ori sunt punctual, ori sunt nepuntual, fără nuanțe.În realitate, ai putea fi punctual și dacă ajungi cu 3–5 minute înainte. Dar în gândirea anxioasă sau perfecționistă, doar o reacție „extremă” pare sigură.
- Overcompensation (Supracompensare) – Alfred Adler: Concept din psihologia adleriană: persoanele care simt o formă de inferioritate (ex. teama de a părea neserioși sau incompetenți) pot răspunde printr-un comportament de compensare excesivă: Ajung cu 15 minute mai devreme pentru a contrabalansa o teamă profundă legată de imaginea proprie.
- Cognitive Misregulation / Poor Calibration: Aceasta apare în literatura despre autoreglare și funcții executive. E vorba despre o incapacitate de a calibra corect un comportament în funcție de context: Persoana nu distinge între „a fi prudent” și „a exagera”. Apare frecvent în anxietate socială sau perfecționism funcțional.
- Impression Management & Social Scripts (din Psihologia Socială): Candidatul încearcă să se conformeze unui script social: „punctualitatea e un semn de respect și seriozitate”, dar nu distinge între respectarea și forțarea scriptului. Ajungând prea devreme, poate chiar pune presiune pe angajator, ceea ce încalcă alte norme sociale subtile.
*
In a high-stakes business context, especially when meeting someone for the first time, timing sends a powerful message. You want to strike the perfect balance between respect for their time and professional poise. The sweet spot: 3 to 5 minutes before the scheduled time. Here’s why:
Why not earlier than 5 minutes?
- Ringing too early (e.g., 10–15 minutes before) can put pressure on the host — they may not be ready, still preparing mentally or physically.
- It can subtly signal impatience or over-eagerness, which in some business cultures (especially in high-level negotiations) may be interpreted as a lack of social calibration or even nervousness.
- Psychologically, it may come off as “I need something from you more than you need something from me.”
Why not exactly on the dot?
- Arriving exactly at the scheduled time is fine, but it leaves no buffer. If something goes wrong (e.g., delay at reception, elevator issue), you’re suddenly late.
- Also, ringing right on time might catch them slightly off-guard — most hosts expect a few minutes of leeway.
The best practice:
- Arrive in the area (building, café, street) 10–15 minutes earlier to settle yourself, check your notes, mentally prepare.
- Then ring the doorbell or announce yourself at exactly 3 to 5 minutes before the meeting time.
It says: “I am prepared, respectful, and precise — but not intrusive.”
Germany, Austria and Japan: those are three countries where punctuality is practically a cultural virtue, but with very different nuances in how “early” or “on-time” behavior is interpreted. Let’s break it down:
Germany
Cultural stance: “Pünktlichkeit ist die Höflichkeit der Könige” — “Punctuality is the politeness of kings.” Best time to ring/announce yourself: Exactly 5 minutes before is ideal.
- +10 minutes: Acceptable if you’re waiting outside or in a reception area, but don’t impose on their space yet.
- Early is not better. Germans see excessive earliness almost as rude as lateness — it’s unexpected and disrupts their efficient planning.
Why? German professionals are extremely time-conscious. Their schedules are often tightly managed. If you arrive too early, it may throw off their rhythm or force them to “host” when they hadn’t planned to.
Austria
Very similar to Germany, but with slightly more social fluidity. Best time: 5 minutes early is considered just right.
- Austrians appreciate punctuality, but with a slightly more human touch.
- Being too early, again, can be uncomfortable — especially in Vienna, where there’s a strong emphasis on discretion and formality.
Why? While efficient like Germans, Austrians place higher value on social etiquette and not making others feel rushed or pressured.
Japan
Punctuality is sacred — but so is not being a burden to others. Best time: Exactly on time is ideal — or 1–2 minutes early if announced discreetly.
- Japanese people often arrive much earlier (15–30 minutes), but they wait nearby quietly until the scheduled time.
- Ringing or announcing yourself before the agreed time is usually frowned upon unless explicitly invited to do so.
Why? In Japan, harmony (wa) and respect (keigo) are essential. Being early might cause inconvenience, which is socially awkward. You’re expected to wait until the exact moment to make your presence known.
Comentarii (2)
Analiza CHAT GPT, in context, foarte densa.
Cred ca va fi dificil ca omul sa nu greseasca, din perspectiva AI.
Sunt si situatii cand o persoana nu e nevoie sa fie perfecta.
Ma depaseste cum unii, din ce ziceti chiar oameni de calibru, cu un competente superioare, testate si rezistente, nu inteleg ca ora stabilita e ora stabilita, daca se stabilea cu 15 min. inainte, ora stabilita era cu 15 min. inainte si tot asa. Chiar sunt curios ce ar face daca li s-ar spune “ne intalnim la 14:04” (sau 14:02, 14:13 si tot asa). Nu inteleg nici de ce multi de pe linkedin nu se prind ca in o recrutare de calibru, toti chemati au un profil tehnic puternic, demonstrat in companii de anvergura, asa ca detaliile fac diferenta intre ei, poate chiar conduc la asocierea cu angajatorul potrivit astfel incat ambele parti sa aiba de castigat. Slabe sanse ca vreunul din ei sa pacaleasca cu profilul tehnic un recrutor conectat, si oricum, daca reuseste, va fi observat la interviul cu angajatorul. Intr-un fel, si daca reuseste aceasta pacaleala nu e neaprat un semn rau, de fapt tot trebuie sa fie destul de priceput in multe.