Manager cu un profil puternic analitic, riguros și conștiincios, orientat către acuratețe și profunzime. Nu se grăbește să tragă concluzii. Analizează informația în profunzime, verifică datele și ipotezele și observă detalii, diferențe și nuanțe pe care alții le pot trece cu vederea. Are nevoie să înțeleagă bine o problemă înainte de a lua o decizie și preferă deciziile argumentate și documentate, nu pe cele bazate pe impresii sau intuiții insuficient verificate.
Este meticulos și foarte riguros. Lucrează temeinic, urmărește lucrurile până la capăt și are o toleranță redusă pentru superficialitate, aproximări sau formulări ambigue. Nu lasă deliberat „zone gri” neclarificate și încearcă să anticipeze consecințele, excepțiile și riscurile înainte ca acestea să devină probleme.
Are un simț foarte dezvoltat al responsabilității personale. Este atent nu numai la ceea ce face, ci și la ceea ce spune, promite sau transmite celorlalți. Nu își asumă angajamente cu ușurință, dar, odată asumate, consideră că trebuie respectate. Își cântărește cuvintele și evită afirmațiile pe care nu le poate susține.
Ca stil profesional, este serios, disciplinat, exigent și predictibil. Preferă procedurile clare, standardele ridicate și lucrurile bine făcute de prima dată. Punctele sale forte sunt calitatea deciziilor, precizia, fiabilitatea, capacitatea de analiză, identificarea riscurilor și faptul că oamenii pot avea încredere că un lucru pe care și l-a asumat va fi tratat serios.
Adică un Manager (cu M) foarte analitic și riguros, cu un nivel ridicat de conștiinciozitate și responsabilitate, atent la detalii și nuanțe, care abordează problemele în profunzime, își fundamentează atent deciziile și pune un accent deosebit pe acuratețe, consistență și calitatea execuției.
Într-o zi, acest Manager citește că apa nu ar fi pur și simplu H₂O, ci este mult mai mult, este informație, este vibrație, are energie, memorie și suflet. Iar nanocipurile din sucuri intră în corp „ca într-un laptop”.
Și ce face? Evident, nu reacționează imediat nici cu „E adevărat!”, nici cu „Ce tâmpenie!”. Tocmai seriozitatea, conștiinciozitatea și rigoarea lui îl împiedică să emită o judecată înainte de a considera că a înțeles suficient problema.
Mai întâi descompune afirmația. Observă că, de fapt, sunt mai multe afirmații diferite: apa este udă, însă poate avea și alte proprietăți; apa ar conține sau transmite „informație”; ar avea „memorie”; „vibrație” și „energie”; eventual „suflet”; iar separat apare afirmația fizică, verificabilă, că în anumite băuturi ar exista nanocipuri care ar pătrunde în organism și ar avea un anumit rol.
Pentru el, faptul că unele dintre acestea sună neverosimil nu constituie încă demonstrația că sunt false. Dar nici faptul că cineva le afirmă cu convingere sau invocă termeni științifici nu constituie dovadă că sunt adevărate.
Începe, așadar, să se documenteze. Caută sursa afirmațiilor și contextul lor. Caută lucrări despre structura moleculară a apei, legăturile de hidrogen, proprietățile soluțiilor apoase și ceea ce literatura numește water memory. Descoperă inclusiv că expresia „memoria apei” chiar există în literatura științifică, dar că existența termenului nu validează automat sensul extraordinar care îi este atribuit în discursul suveranist; există lucrări care discută diferite forme în care istoricul unei soluții îi poate influența proprietățile și, în același timp, controverse serioase privind interpretarea acestor fenomene.
Apoi caută argumentele cele mai bune ale celor care susțin ipoteza, nu doar caricaturile lor. Citește ce experimente invocă, cine le-a realizat, unde au fost publicate, dacă au fost replicate independent și ce obiecții metodologice au fost formulate. După aceea face același lucru cu argumentele criticilor. Nu consideră că și-a făcut treaba dacă a citit două articole care îi confirmă opinia inițială.
La afirmația despre nanocipuri procedează și mai concret: ce este exact un „nanocip”? Există asemenea dispozitive? Ce dimensiuni au? Cum ar putea fi introduse într-o băutură? Cum ar supraviețui procesului industrial și digestiei? Cum ar comunica? De unde și-ar lua energia? Ce receptor ar capta informația? Pot fi detectate prin analize fizico-chimice? Există vreun laborator independent care le-a identificat?
Dacă nu stăpânește suficient fizica, chimia sau nanotehnologia, nu se preface că le stăpânește. Întreabă oameni care știu mai mult decât el: un chimist, un fizician, un medic, eventual un specialist în nanotehnologie. Și nu îi întreabă pur și simplu „E o prostie, nu?”, ci: Care este argumentul tehnic pentru care acest lucru ar fi posibil sau imposibil? Ce dovezi ar trebui să existe dacă afirmația ar fi adevărată? Există asemenea dovezi?
Își ia notițe. Compară sursele. Face diferența între fapt demonstrat, ipoteză, speculație, metaforă și afirmație nefalsificabilă. „Apa are energie” poate fi o propoziție banal adevărată într-un anumit sens fizic, fără ca aceasta să demonstreze că apa „stochează informații” în sensul pretins. „Apa are suflet” nici măcar nu mai este, în mod obișnuit, o ipoteză fizico-chimică testabilă, ci o afirmație metafizică. Iar existența nanotehnologiei nu demonstrează existența nanocipurilor în sucuri.
Și abia după toate acestea își formulează poziția.
Este foarte posibil ca la sfârșitul procesului să concluzioneze că afirmațiile respective sunt lipsite de suport științific credibil. Sau dimpotrivă! Dar, pentru profilul acesta de manager, important este că nu a ajuns acolo prin reflex, conformism, simpatie sau antipatie față de persoana care le-a formulat. A ajuns printr-un proces deliberat de verificare.
Da, acest Manager nu respinge și nu acceptă afirmațiile exclusiv pe baza caracterului lor intuitiv, a autorității celui care le formulează sau a consensului imediat din jur. Are o nevoie ridicată de fundamentare înainte de a-și asuma o poziție: descompune problema, verifică sursele, caută argumente și contraargumente, solicită opinii competente și încearcă să distingă faptele de interpretări. Această conștiinciozitate îi conferă deciziilor robustețe și credibilitate.
Vă place de acest Manager, nu-i așa? L-ați angaja pe loc…
