Nu mai faceți comentarii pe tema fond vs formă! Că riscați foarte tare să vă faceți de râs. Cei mai mulți dintre voi le amestecați între ele, nu știți, nu vă prindeți că pe „fond” nu-l puteți vedea, că de aia e fond! Și că de aia s-a inventat „forma”, tocmai ca să puteți „vedea” fondul! Fondul nu se vede, că e întuneric acolo la el, în adâncuri. Fondul se deduce, indirect, se interpretează… ghici prin ce? Că unii văd ce e la lumină, dar nu înțeleg nimic, sau înțeleg fix pe dos, e alt subiect, analizat la secțiunea „inteligență”. GPT a citit toate articolele mele și le-a băgat la cap. După cum se vede mai jos…
Se spune adesea, cu un aer de superioritate, moralizator, că „important e fondul, nu forma!”. Ori de câte ori cineva acordă atenție detaliilor – felului în care scrie un e-mail, își structurează un CV, își pregătește o prezentare sau își alege ținuta pentru o întâlnire – apare imediat suspiciunea: „prea multă formă”, „ambalaj fără conținut”, „prea mult PR”. Critica pare justificată, la prima vedere, ca și cum ar apăra autenticitatea împotriva aparenței. Și totuși, în foarte multe situații, ceea ce este disprețuit drept „formă” este, de fapt, una dintre cele mai clare manifestări ale fondului. Forma nu este o mască, ci suprafața prin care fondul devine vizibil.
În recrutare, de exemplu, se întâmplă frecvent ca un CV bine structurat, curat, fără greșeli, să fie minimalizat prin replica: „Contează ce știe omul, nu cum arată CV-ul.” Dar felul în care un candidat își organizează informațiile spune deja ceva esențial despre el. Claritatea structurii arată claritatea gândirii. Absența greșelilor indică rigoare și respect pentru detaliu. Ordinea și coerența sugerează capacitatea de a prioritiza și de a comunica eficient. Un CV dezordonat, confuz, plin de erori nu este doar o „formă neglijentă”; el trădează, de multe ori, o gândire la fel de neglijentă. Forma devine, în acest caz, o radiografie a fondului.
Și în plan profesional, forma este adesea un limbaj în sine. Vestimentația adecvată unui context nu este un simplu formalism. Ea arată înțelegerea situației, respectul pentru interlocutori, capacitatea de adaptare la rol și la mediu.
Aceeași relație se vede și în lucruri aparent mărunte, cum ar fi felul în care scriem un e-mail. Un mesaj scurt, clar, bine structurat, cu un subiect precis și o concluzie explicită arată capacitatea de sinteză și respectul pentru timpul celuilalt. Un e-mail vag, fără fir logic, cu propoziții neterminate, nu este doar o formă imperfectă; el reflectă o gândire la fel de imprecisă. Forma este instrumentul prin care interiorul devine comunicabil.
Desigur, există și situații în care forma este cultivată strategic pentru a ascunde lipsa fondului. Există discursuri impecabile fără competență reală și imagini atent construite care maschează golul interior. Dar tocmai faptul că aceste cazuri sunt remarcabile și stârnesc dezamăgire arată că ele sunt excepții. În mod obișnuit, forma și fondul cresc împreună. Când forma este constant coerentă, atentă și riguroasă, este foarte probabil ca și fondul să aibă aceeași structură.
A respinge forma în numele fondului înseamnă adesea a ignora tocmai indiciile prin care fondul poate fi evaluat. Fondul uman – competența, cultura, disciplina, caracterul – nu este direct vizibil. El se lasă citit prin manifestările sale. Iar aceste manifestări sunt forme. Forma nu este opusul fondului. Este expresia lui vizibilă. Nu îl ascunde, ci îl trădează.
