Analizarea CV-urilor și decizia de invitare la interviu se fac în trei citiri succesive: o primă citire sumară, de câteva secunde, să vezi dacă merită analizat; la a doua citire, mai atentă, cauți informațiile care sunt criteriile tale de selecție, ca să vezi dacă trece sau nu; la a treia citire, cea mai lungă și cu cea mai mare concentrare, cauți detaliile pe baza cărora decizi dacă îl inviți la interviu și cu ce prioritate, sau rămâne în lista de rezerve.
La prima citire, de cel mult 30-50 de secunde, te uiți mai întâi la criteriile eliminatorii, pe scurt la educație, iar la experiență te uiți la numele și anvergura angajatorului și la joburile avute, fără a citi detaliile despre acestea. Dacă nivelul jobului este peste cel stabilit, decizia de a considera profilul de interes (deci de a trece la a doua citire) se ia în proporție de peste 90% după numele, anvergura și reputația angajatorilor – asta pentru recrutările de senior management, mai ales la marile companii și la multinaționale.
La a doua citire, de 2-3 minute, te concentrezi pe experiență, rareori este nevoie să revii asupra studiilor, certificărilor sau a altor detalii. Acum cauți să vezi cu precizie informațiile despre angajator (cifră de afaceri, număr de angajați, activitate, produse, acoperire etc.), iar despre job, locul exact în ierarhie, cui e subordonată poziția, câți oameni are în subordine, natura exactă a activității etc., și decizi dacă e de luat în calcul pentru interviu sau eliminat.
Dacă ai mulți candidați care se califică potențial pentru un interviu, ești nevoit să-i ierarhizezi ca să știi cu cine să începi, în ce ordine, și pe cine lași pe lista de rezerve. Așa că revii iarăși, cu a treia citire, cea mai atentă și mai detaliată, la care poți sta și un sfert de ceas, dacă chiar ai ce analiza. Te uiți la lista de proiecte/ tranzacții/ portofoliu, la competențele tehnice, la achievements, la expunerea internațională, listă de lucrări etc.
De aceea CV-ul trebuie să aibă o pagină (scris mărunt – am explicat de ce), rareori două. Iar când chiar ai ceva consistent de spus (ce ar căuta un recrutor sau un angajator la cea de-a treia citire, descrisă mai sus), informațiile acelea se pun în anexa CV-ului. Continuarea lui, de fapt, adică de la pagina doi, trei încolo, doar că informația este organizată și agregată altfel, pe sistemul „project list”, nu pe angajator și job („CV format”), ca în prima parte a CV-ului.
Or, această anexă a CV-ului poate avea oricâte pagini. Și zece, dacă e cazul, fiindcă cititorul ajunge aici când chiar vrea să știe și să înțeleagă acele detalii, și își alocă oricât timp e nevoie pentru asta. Oricum e mai avantajos pentru el să înțeleagă foarte precis de aici despre ce este vorba decât să consume timp cu interviuri păguboase.
Așa că nu amestecați informațiile de la a treia citire printre joburi, dacă acestea fac să lungească CV-ul pe mai mult de două pagini, ci puneți-le în anexă. Există angajatori care pur și simplu nu vor să citească CV-uri mai lungi de două pagini. Le dau deoparte, le aruncă. I-am văzut cu ochii mei. Și nu sunt chiar atât de puțini pe cât ați crede…
Comentarii (1)
N-am mai văzut de ceva ani o pagină web cu fonturi atât de mici. Pagina cu totul pare din epoca de piatră a web-ului: 20% din pagină articolul, 20% o listă de link-uri, 20% reclame, 40% spațiu gol.