Toţi cei de 50+ sunt convinşi că angajatorii nu înţeleg nimic pe lumea asta, că nu ştiu unde e adevărată valoare când vine vorba să angajeze pe cineva, că îşi taie craca de sub picioare şi că îşi fac singuri rău (de ce oare?). Că sunt proşti, adică. Totuşi, proştii continuă să caute tineri, iar când angajează un 50+, e doar pentru că nu au găsit un tânăr, sau că nu şi l-au putut permite.
Urmăresc discuţiile şi dezbaterile pe acest subiect. Pe unele le-am zgândărit chiar eu, aici. Şi sunt chemat adesea să vorbesc despre asta. E o temă întoarsă pe toate părţile, analizată în profunzime, din toate unghiurile şi de către toată lumea.
ÃŽnsă unul dintre “unghiuri” a fost lăsat întotdeauna deoparte, deÅŸi e cel mai important, din câte ÅŸtiu eu că se întâmplă lucrurile în această lume. Nu îmi aduc aminte să fi văzut o dezbatere publică în care să se spună, analitic ÅŸi detaÅŸat, că una dintre marile, foarte marile probleme ale celor de 50+ este că nu mai sunt atractivi din punct de vedere sexual. Ca să nu spun că mulÅ£i sunt chiar respingători.
Vă place sau nu, ÅŸi companiile au sex-appeal, foarte asemănător cu cel al oamenilor. Åži, la fel ca ei, fac tot ce pot ca să ÅŸi-l scoată în evidenţă. Se “îmbracă” frumos, dar “corpul” propriu-zis tot angajaÅ£ii rămân. Or, ÅŸi clienÅ£ii, ÅŸi furnizorii, partenerii, autorităţile ÅŸi, în primul rând angajaÅ£ii înÅŸiÅŸi, managerii ÅŸi angajatorii vor să vadă în jur băieÅ£i frumoÅŸi ÅŸi virili, descheiaÅ£i la cămaşă, veseli ÅŸi degajaÅ£i, fete senzuale, cu pantaloni scurÅ£i ÅŸi descheiate ÅŸi ele la cămaşă. Da, ca în orice selecÅ£ie naturală, frumuseÅ£ea e semn de sănătate ÅŸi de putere.
Sigur, în public trebuie să spui că vrei să te măriÅ£i cu un om aÅŸezat, inteligent ÅŸi bun la suflet, că nu contează cum arată. Åži chiar asta ÅŸi faci, până la urmă, însă numai după ce constaÅ£i cu părere de rău că băieÅ£ii frumoÅŸi au fost deja luaÅ£i. De fetele rele, neaÅŸezate ÅŸi incomparabil mai puÅ£in inteligente ca tine…
Comentarii (4)
Cam acesta este adevarul, chiar daca supara. Cand aveam 25 de ani – proaspat angajat intr-o multinationala in anii ’90 – te uitai la cei de 40+ ca la niste “relicve” si te intrebai de ce compania ii mai tine. Acum am ajuns la 50+ si imi dau seama ca eu am ajuns la randul meu o “relicva” in ochii colegilor mai tineri – chiar si subordonati – in ciuda faptului ca fizic, mental si profesional inca tin destul de bine pasul.
Se pare ca aceste companii cauta angajati futabili si nu angajati competenti.
Sau poate futăcioși, nu? La multinats: simply fuckable.
Ha, ha, ha@,
No comments! 🙂 …