Am tot vorbit despre discriminare, prejudecăți, percepții subiective în recrutare. S-a vorbit cel mai mult despre vârste și rase, dar sunt și multe alte criterii de diferențiere pe care le folosesc angajatorii la recrutare, unele dintre ele subconștiente, fără să-și dea seama că discriminează.
Etichetarea românilor după regiunea de proveniență, sau chiar după județ, și apoi atribuirea unor trăsături distinctive e arhicunoscută la nivel anecdotic, însă mai puțini știu că acestea sunt și criterii de clasificare și de departajare în recrutare, de multe ori.
Iată cum am observat eu că angajatorii îi grupează pe angajați, asociind un anumit nivel de încredere ab-initio, în funcție de originea candidaților. Am pus județele în 5 categorii, în prima fiind cei cărora angajatorii le acordă cea mai mare încredere, iar celor din ultima grupa cea mai puțină, evident. Cu alte cuvinte, dacă trebuie să aleagă între două CV-uri absolut identice, din toate punctele de vedere, cu excepția locului de origine a candidatului, marea majoritate vor alege pe cel dintr-o grupă mai de sus în listă.
Asta e „ierarhia” încrederii observată la angajatorii din București. E posibil ca la cei din alte locuri să fie puțin diferită, însă nu foarte mult, din câte am tot discutat cu unul și cu altul.
Și încă ceva: ierarhia aceasta nu s-a schimbat de 30 de ani, de când lucrez eu în recrutare, însă am observat că diferențele tind să se accentueze, nu să se reducă, așa cum ar fi bine să fie, din punct de vedere social și politic.
Grupa I – cea mai mare încredere
- Alba
- Arad
- Bihor
- Cluj
- Mureş
- Sibiu
- Timiş
Grupa II
- Bistriţa-Năsăud
- Braşov
- Covasna
- Harghita
- Maramureş
- Satu Mare
- Sălaj
- Vâlcea
Grupa III
- Bacău
- Bucureşti
- Caraş-Severin
- Hunedoara
- Iaşi
- Neamţ
Grupa IV
- Argeș
- Botoşani
- Brăila
- Buzău
- Constanţa
- Dâmboviţa
- Galaţi
- Ilfov
- Mehedinţi
- Prahova
- Suceava
- Tulcea
- Vaslui
- Vrancea
Grupa V – cea mai redusă încredere
- Călăraşi
- Dolj
- Giurgiu
- Gorj
- Ialomiţa
- Olt
- Teleorman
Și acum și preferințele angajaților în funcție de locul de unde vine angajatorul, tot pe mai multe grupe, însă de data aceasta pe țări sau regiuni mari. Ca să fiu ceva mai precis, este vorba despre angajații din România, care lucrează la firme în România, nu în ce țară le-ar plăcea să meagră să lucreze.
Prima grupă include țările cele mai atractive pentru angajați, ca origine a businessului și a managementului, iar ultima pe cele pentru care cei mai puțini ar vrea să lucreze. Și nici această ierarhie nu s-a schimbat de cand o știu eu, și nici nu cred că se va schimba prea curând.
Grupa 0 – cele mai atractive țări
- SUA
- Marea Britanie
Grupa I
- Canada
- Elveția
- Germania
- Norvegia
- Olanda
- Suedia
Grupa II
- Austria
- Belgia
- Danemarca
- Finlanda
- Franța
Grupa III
- Cehia
- Coreea
- Irlanda
- Italia
- Japonia
- Spania
Grupa IV
- China
- Grecia
- Polonia
- Romania
- Ungaria
Grupa V
- Bulgaria
- Rusia
- Serbia
- Turcia
- Țările arabe
