La prima întâlnire cu intervievatorul, șansele să fii primit cu neîncredere sunt de 80-90%, statistic vorbind. Se așteaptă să nu fii deschis și sincer, să vii deja cu resentimente la întâlnirea cu el, cu frustrări care nu au vreo legătură cu firma și cu contextul etc. Și de multe ori e mai atent la disonanțele din care crede el că poate să te prindă cu minciuna, decât la conținutul direct al celor relatate de tine. Și invers e la fel, desigur.
Studiile sociologice au arătat foarte clar că în România neîncrederea generalizată are cel mai înalt nivel dintre toate țările Europei. Așa că aceste această postură confruntațională a interlocutorilor la primul contact e normală, perfect explicabilă. Desigur, când ambele „părți” sunt bine intenționate, e absolut vital ca această neîncredere să fie depășită în cel mai scurt timp posibil. Și există multe tehnici de a forța această depășire a neîncrederii, care funcționează foarte bine, chiar dacă sunt (aparent) foarte simple și la îndemâna oricui să le aplice și să le exerseze.
Una dintre cele mai eficiente, fiindcă o poți tu controla și conduce, nu doar sperând că interlocutorul e atât de deștept ca să interpreteze corect semnalele explicite sau subliminale trimise de tine, este să aduci tu subiectul direct în discuție. De pildă, descriind o situație de business în care încrederea a avut un rol esențial, lăsând să se înțeleagă cât de importantă este încrederea pentru tine. Atunci interlocutorul va face automat încă un pas înainte, concluzionând, de cele mai multe ori, că poate avea încredere în tine. Într-adevăr, e destul de logic să crezi că cineva care a studiat și a analizat în profunzime tema încrederii, și că o înțelege sub toate unghiurile ei, e el însuși o persoană de încredere.
