Nu înțeleg nici în ruptul capului candidații – chiar și cei pentru poziții de top management – cum e posibil să faci un CV care să nu depășească 2 pagini (și da, asta e obligatoriu!), și în același timp să fie detaliat și complet, ca să înțeleagă cititorul anvergura candidatului și exact ce trebuie să înțeleagă, în general. Și să nu dea CV-ul deoparte pe motiv de neclaritate sau pentru că a înțeles altceva decât voiai tu să spui.
Dacă intenția ta este să fie clar CV-ul, desigur! Fiindcă, știm bine, sunt și candidați care intenționat și-l aburesc, la sfatul consultanților, ca să înțelegi altceva decât realitatea. Sau „ca să te cheme la interviu, ca să înțeleagă ce ai scris” – cum îți explică aceiași consultanți.
Dar, iubiți candidați, voi cum faceți în situații similare pe fond, când trimiteți unui client nou, să zicem, care nu a auzit de voi și de produsele voastre, o ofertă, o prezentare a unui produs sau a ceva, un proiect, ceva ce necesită multe detalii și explicații ca să fie înțeles cu claritate, nu doar din câteva rânduri pe o pagină sau două? Aud? Aha… și atunci, de ce nu faceți la fel și cu CV-ul?
Vi se pare că CV-ul e „altceva”? Că CV-ul se citește altfel, că sunt alte mecanisme care se pun în funcțiune în mintea cititorului? Și dacă e așa cum credeți, oare eu de ce nu am observat diferența asta în 35 de ani de când vă citesc CV-urile, dar citesc și alte mii de lucruri similare ca intenție, structură și nivel de complexitate tehnică? Și nici clienții cu care lucrez eu nu au observat această diferență. Să fie ea, oare, doar în mintea voastră?
