Peste 90% dintre CV-uri au sublinieri și evidențieri în exces, și nu puține depășind cu mult limita de la care citirea textului devine greoaie și sunt deranjante pur și simplu la privit. Și cu efect de bumerang pentru cel în cauză, desigur! Dacă încerci să scoți în evidență prea multe deodată într-o pagină sau două, de fapt nu mai subliniezi nimic, ci dimpotrivă! Și adesea, ceea ce rămâne nesubliniat ajunge mai degrabă să atragă atenția…
Și încă o capcană: candidatul subliniază ca să îți împingă în față ceea ce i se pare lui mai important. Or, între ceea ce crede el că e important și ceea ce consideră angajatorul sau recrutorul că ar fi, e adesea o mare, foarte mare diferență. Mai mult, când tu scoți în evidență ceva ce angajatorului și recrutorilor li se pare un mărunțiș, o realizare minoră, nu faci decât să-ți scoți în evidență limitele, să fie clare, să nu cumva să-i scape cititorului. Și da, de aceea sublinierile și evidențierile sunt o sursă neașteptată de informații pentru analiști. Însă marea, marea majoritate a concluziilor sunt exact opuse celor dorite de către candidați.
Ca să fie eficiente, să iasă cu adevărat în evidență și să producă efectul dorit, sublinierile trebuie să fie extrem de rare pe o pagină. Mai ales că formatarea și decorarea conținutului se fac cu aceleași instrumente de evidențiere: titluri de secțiuni, paragrafe etc., ceea ce înmulțește considerabil numărul evidențierilor.
Specialiștii care se ocupă de perceperea și înțelegerea textelor spun foarte clar că dacă vrei ca textul să îți fie citit cursiv, și nu fotografic, în zig-zag, e bine să limitezi la maximum tipurile și instrumentele de subliniere și de evidențiere într-un text unitar: bold, italic, underline, majuscule, culori, mărimi diferite de litere, spațieri, indednt, elemente grafice etc. etc.
Și, mai ales, să nu suprapui elementele de evidențiere! Nu poți să nu te întrebi ce o fi fost în mintea unui candidat când vezi un titlu de rubrică, „WORK EXPERIENCE”, de pildă, evidențiat de cinci ori: font mai mare, capitals, bold, underline și o culoare diferită! Și asta pe lângă evidențierea implicită prin separarea paragrafelor cu spații suficient de mari. O scuză ar putea să fie că a plătit vreunui consultant să-i redacteze CV-ul. Și se știe că acești consultanți trăiesc din formatări, așa că sunt obligați să aibă o inventivitate fără margini…
Recomandarea mea e clară: folosiți puține elemente de subliniere în CV-uri, cât mai discrete, și de cât mai puține ori. Cel mai adesea, două sau trei sunt absolut suficiente: bold și litere cu un punct sau două mai mari pentru titluri, underline pentru ceva de evidențiat în text. Împreună cu spațierile corecte ale blocurilor de informație, dau toată claritatea de care este nevoie. Orice e mai mult de atât aduce riscul unei ridicări din sprâncene, sau, și mai rău, o citire haotică a CV-ului. Cât despre „efectul estetic” al decorurilor într-un CV, da, au cu certitudine un efect. Dar s-ar putea să aveți o surpriză când veți afla și care este acesta…
