Foarte mulți oameni cred că cel care are un CV în mână îl citește pe îndelete, cursiv, de la un capăt la celălalt, rând cu rând. Nu greșesc în totalitate, pentru că recrutorii și angajatorii începători așa fac adesea, mai ales când au puține recrutări de făcut și timp cât vor ei să-și ia. Însă dacă trebuie să citești zeci sau chiar sute de CV-uri pe zi, cum e la recrutori, sau și sute de alte hârii și mesaje, cum e la managerii cu responsabilități mari, pur și simplu nu îți permiți, ești obligat să parcurgi toate acestea într-un sistem secvențial-fotografic, pe blocuri de conținut.
Managerii și cei care lucrează cu volume foarte mari de texte, cum ar fi cercetătorii din mediul academic sau editorii, obligați să citească și câte două cărți pe zi, învață adesea tehnici de citire rapidă, care le permit să parcurgă texte la viteze incredibile, cu un mare câștig de timp. Însă avantajul și mai mare este că atunci când reușești să citești rapid, și înțelegerea e mai bună! E demonstrat științific că infinitezimalele pauze din citirea cursiv monotonă (cuvânt cu cuvânt și rând cu rând), deci citirea lentă, afectează serios înțelegerea textului. Adesea ești obligat să revii, să recitești ca să înțelegi mai bine, ceea ce te întârzie și mai mult, și cercul vicios e gata. Când îți dai seama că „îți fuge mintea”, e de fapt citire micro-secvențială lentă, liniară.
La citirea rapidă, fotografică, citești dintr-odată jumătate de rând, un rând întreg, iar cei mai antrenați ajung și pe la trei rânduri deodată, sau chiar mai mult. Ceea ce înseamnă ca înțelesul întregului paragraf ți se dezvăluie instantaneu, și mintea nu mai are timp ca să „fugă” și să pierzi șirul, chiar dacă această „fugă” durează o câtime de secundă.
Așadar, cei presați de timp și obișnuiți cu volumele mari de informație, se uită fotografic peste CV și încearcă să descompună conținutul în blocuri compacte și cu informație relativ omogenă ca tip și nivel de detaliere. Apoi, tot instantaneu, încarcă să repereze în care bloc e informația care îi interesează cel mai mult, pentru a începe citirea și analiza cu acelea, evident.
La fiecare recrutare, ierarhia lucrurilor care te interesează e alta. Dacă ai criterii obligatorii, eliminatorii, începi cu acelea, desigur: experiență pe un anumit tip de job, un anumit tip de angajator, niște limte de vârstă (n.b. criterii elimnatorii legate de sex nu am văzut niciodată în România în cariera mea de recrutare de peste 30 de ani), de competențe, de tipuri de proiecte etc. Iar dacă doar vrei doar să analizezi profilul și să-l clasifici pentru o utilizare ulterioară, mecanismul e exact același. Prin urmare, trebuie să reperezi rapid în care bloc se găsesc informațiile esențiale.
Și o paranteză: și de aici (dar și din multe alte părți) se văd avantajele formatelor standardizate de CV pentru cei obligați la volume mari și constrângeri de timp, fiindcă știi deja dinainte unde găsești aceste informații și că sunt de fiecare dată în același loc. Nu degeaba insistă atât de mult Managero pe standardizare. În CV-urile cu formate neuzuale sau prost făcute, timpul de procesare ajunge să fie și de 10 ori mai mare pentru analist. Asta în cazul în care găsește, până la urmă, informația pe care o caută. Iar dacă nu o găsește, trebuie să ia o decizie rapidă: ori pierde încă incomparabil mai mult timp ca să ceară candidatului informațiile sumplimentare necesare, ori respinge candidatura, dacă știe că are suficienți alți candidați.
Așadar, dacă vă pasă de timpul și de resursele recrutorului și ale angajatorului, ajutați-i să facă lucrurile cum e mai bine și mai avantajos pentru ei. S-ar putea să aprecieze asta. Dacă nu vă pasă, nu faceți. Dar s-ar putea ca angajatorul și recrutorul să observe și să se întrebe de ce.
Blocurile de conținut sunt delimitate de către cititor, de regulă, prin elementele de formatare. Ori de câte ori vezi ruperi de format (alt font, altă mărime de text, culori diferite, spații neuzuale, locuri în pagină, elemente grafice, linii de despărțire etc. etc., instinctiv plasezi conținutul într-un bloc distinct. Chiar dacă, uneori, nu e cazul. Or, dacă sunt prea multe blocuri, și, mai ales, dacă reperezi câte ceva cu un conținut „ciudat”, nou, pe care nu l-ai mai văzut înainte, te pierzi în ele și îți ia nepermis de mult timp ca să repui totul în ordine.
Odată asociat conținutul informațional cu fiecare bloc în parte, începi să citești ce te interesează, în ordinea pe care ți-ai impus-o. Și acolo citirea e tot fotografică, desigur, încerci să citești și să înțelegi totul dintr-o privire. De foarte multe ori, daca citești câteva cuvinte la început, îți imaginezi singur restul, cu foarte mare precizie, așa că nu mai pierzi timpul și treci la următorul bloc de informație. Cum ar fi să citești de fiecare dată, rând cu rând și cuvânt cu cuvânt, care sunt activitățile zilnice curente ale unul sales manager, ale unui CFO sau director general???
Mai jos sunt două imagini în care am arătat cum este împărțită informația pe blocuri pentru o parcurgere fotografică. Apoi, pe alte CV-uri, am arătat ce citești efectiv din acele CV-uri și când sari la alt bloc de informație, imaginându-ți restul textului ramas necitit, sau ingnorându-l, pur și simplu. Și apoi am arătat pe un CV care sunt porțiunile din text din care un recrutor își extrage toate informațiile necesare clasificării profilului respectiv, cu exact aceeași precizie ca atunci când ar parcurge liniar tot textul, de sus până jos și cuvânt cu cuvânt. Asta cu scopul de a-i ajuta, eventual, pe cei care își scriu CV-ul să își organizeze informația într-un mod cât mai avantajos pentru cititor, deci și pentru ei înșiși, în marea majoritate a cazurilor.
Sperăm că după citirea acestui articol să vă faceți o imagine mai bine conturată despre diferența pentru un angajator și pentru un manager cu responsabilități mari pe care o face un CV într-un format standardizat, cu una, cel mult două pagini, bine gândit (adică exact așa cum îl așteaptă ei!), bine structurat și pus în pagină, bine formatat, față de unul inutil-original, inutil-colorat, inutil-lungit, inutil-segmentat, care nu vă pune cu nimic mai mult în valoare, dar absolut cu nimic! Ba dimpotrivă, uneori, aș zice…
Vă recomandăm să citiți și celelalte articole din secțiunea CV-uri a Managero pentru argumente suplimentare.
Pentru exemplificare am luat câteva CV-uri publice de pe Internet, ale unor persoane publice care le-au pus acolo chiar pentru a fi citite și analizate.
*
Reperarea și delimitarea mental fotografică inițială (la prima vedere) a blocurilor de informație dintr-o pagină de CV:
Segmentarea CV-ului pe blocuri pentru citirea fotografică
Ce citești efectiv dintr-un CV: textul cu roșu! Unde se oprește textul cu roșu, acolo se oprește și analistul cu cititul, și apoi sare direct la următorul bloc. Restul conținutului din bloc (textul cu negru) este fie dedus de către cititor, fie ignorat cu totul.
Și informațiile din care este construit profilul posesorului CV-ului: practic, peste 90% din profilul domnului Budăi este construit din cuvintele roșii ale CV-ului său!
CV-urile din exemple:
CV_-_BUDAI_Marius_Constantin.pdf (gov.ro)â
CV Budai Marius-Constantin – Parlament
