Unul dintre principiile de bază ale recrutării, dintr-un mesaj al Ioanei – unul dintre cei mai deștepți și mai buni specialiști în HR de la noi: Predictibilitatea performantei e azi la fel de exacta ca a cutremurelor. Mai bine elimini ce știi sigur ca nu are ce căuta acolo și pe urma lași clientul sa decidă pentru sine.
Da, e aproape imposibil să prezici bine ce rezultate va avea un manager (sau oricare alt angajat) într-un nou post și într-o organizație nouă (dar de multe ori chiar și în aceeași firmă), chiar dacă a avut multe reușite în trecut. Și invers, oameni care nu au avut cine știe ce achievements prin joburile trecute, vezi că au dintr-odată rezultate remarcabile în noul job.
Însă predicțiile legate de nepotriviri (deci și rezultate viitoare mai slabe, cu foarte mare probabilitate) sunt incomparabil mai precise. Acestea bazate pe profilul de personalitate, în mare măsură, și mult mai puțin pe experiență și competențe tehnice.
Nu știu dacă e evident sau nu, însă la nivel managerial e mai ușor să depistezi oamenii buni și foarte buni decât pe cei mediocri sau pe impostori. Impostorii din pozițiile de senior management, în special, au o mare capacitate de disimulare și îi păcălesc cu mare ușurință nu doar pe începători, ci foarte des până și pe cei mai experimentați recrutori și angajatori. Altfel nu ar fi ajuns acolo unde sunt, evident! Puțini își imaginează cât de mulți sunt acești impostori, care iau locurile celor mai puțin tupeiști și nu le mai dau drumul din mână până la pensie, mutându-se din firmă în firmă.
De aici focusul pe eliminare, care e mai mult de trei sferturi din munca de recrutare. Și care e și partea cea mai grea, când ai de-a face cu adevărați specialiști ai manipulării și imposturii. (George Butunoiu – noiembrie 2022)
Comentarii (5)
Prin prisma experientei mele la nivel de management, as concluziona ca mai degraba am depistat colegii manajeri impostori prin comparatie cu cei din subordine…Chiar si asa, a fost chiar socant sa imi dau seama ca unul din colegii din echipa de management doar parea manager…Sistemul probabil ca si-a dat seama si “el” si a disparut cumva, cica asa si-a dorit el de fapt, adica schimbare iarasi de companie…Acum sa ma refer la ceilalti, din subordine, oameni tehnici de fel, cu pedigree de proces, aveau niste argumente si un stil de a deveni din ce in ce mai impostori incat a durat ceva…pe unii dintre ei, cei cu vechime, sistemul ii proteja, aveau deja aliati in interior, avusesera timp sa-si faca prieteni…da’ tot impostori erau, si ce bine a fost in echipa dupa ce i-am transferat, ca restu’ lumii a apreciat, macar dupa un timp. Mesaje sanatoase de fapt, unele in ciuda HR-ului intern. Am scris cele mai de sus in ciuda faptului ca eu nu eram, si nici nu-mi propusesem, sa fiu un bounty-hunter, sa identific eu impostori ca sa fac lumea mai buna…nicidecum asa mindset, eu doar ma loveam de ei, si dupa “lovituri” repetate, mi-am creat chiar un tipar in mintea mea, poate voi mai gasi impostori candva…
E o viziune reductionista despre oameni si un fel de a nu ii intelege. Nimeni nu e impostor de profesie ci de nevoie. Fenomenul se naste din niste nepotriviri perpetuate de multe ori de cel in cauza pentru a supravietui pur si simplu. De aceea aceeasi persoana poate fi si impostor si top performer in conditii diferite.
E o mare dilema, impostori dovediți care cu un tupeu jegos au putut tine sub papuc niște oameni care au trecut de prima tinerețe și nu au făcu decât sa fie slugile sistemului! De asta suntem o tara de oameni care ne mulțumim cu ce cade de la masa bogatului.
Su sper ca ati auzit de manageri care au ajuns acolo, platind recrutorul: “iti sau 6000 Euro daca ma angajeaza pe mine! ”
Eu cunosc o persoana!
Da, am auzit de multe ori. Dar nu voi ști niciodată care sunt adevărate și care nu, nu poate nimeni verifica. Doar dacă aș ști direct de la sursă, de la cel care a dat banii. Dar toate relatările de până acum au fost în zona „am auzit”…