Îmi făcea Cristan o observație la reflecția mea despre joburile instant temporare sau punte, care nu cer nicio calificare, și din care poți câștiga ceva decent chiar din următoarea zi, ca supapă socială foarte eficientă, și economic și politic și pentru toată lumea. Zice Cristian, așadar: „Fără criterii clare, plafon de timp și punți reale spre calificare, zona devine arbitraj fiscal și muncă permanent temporară. Rezolvăm tensiunea pe termen scurt și o amplificăm pe termen mediu.”
Da, ce zice Cristian e perfect valabil acum. Toată lumea îndeamnă pe toată lumea spre evoluție permanentă, progres, continuous learning, hardworking și autodepășire, UE dă miliarde peste miliarde pentru recalificări, reconversii, reîncărcări cu energie și cu optimism, e o febrilitate îndemnațională, ceva de speriat…
Dar ceva se va întâmpla în curând, din calculele și din puseurile mele cugetaționale: AI și tehnologia, în general, vor crea din ce în ce mai multe joburi în care nu vei mai avea nevoie de (o nouă sau vreo) calificare, ci doar să fii conștiincios și să nu trișezi. Așa că joburile temporare sau punte vor speria din ce în ce mai puțin. Ba chiar vor deveni a alegere pe termen mediu și lung pentru unii, sau chiar un mod de viață calculat și asumat.
Ca să nu mai spun și că vremurile venitului minim garantat nu mai par atât de îndepărtate. Atunci muncile fizice vor fi plătite în aur, iar unele dintre ele vor fi făcute de plăcere, pentru tonifierea organismului. Da, vom într-o într-o lungă perioadă de repaus intelectual, în care nu va mai fi nevoie de inteligență și de educație ca să o duci chiar toată viața la un nivel de confort destul de rezonabil.
De la voi cum se vede viitorul, la ce concluzii ați ajuns? Ce credeți, e mai bun sau mai rău scenariul acesta, măsurat cu ceea ce avem și suntem azi?
