Un prieten de modă veche, cu principii, cu educație, a muncit mult, făcând o avere frumușică. A făcut apoi o investiție într-o mică afacere industrială, de producție, dar pe care nu a vrut să o conducă el personal. Nici nu avea cum, nu știa nimic în domeniu, și nici nu voia să mai lucreze, oricum.
Ani de zile a căutat un director general care să conducă firma, și a avut eșec după eșec. Nu am putut să-l ajut prea mult, nu voia nimeni să se ducă la o firmă despre care nu auzise, a unui patron despre care nu auziseră. Eu i-am tot zis prietenului meu să-și facă și el o imagine, o imaginuță publică, ceva, cât de cât, fiindcă știam cât de mult contează. Dar nu a vrut, avea o idee fixă cu asta – nu am înțeles niciodată de ce.
A avut mai mulți directori generali. Toți veneau pentru salariu, deși el voia, și le-a și spus clar asta, că le dă acțiuni în firmă dacă se implică. Dar nu, niciunul nu s-a implicat mai mult decât pentru a primi salariul. Unii nu credeau în business, alții nu credeau că se va ține de cuvânt, alții nici în una, nici în alta.
ÃŽntr-o zi m-a sunat să-mi spună că a luat o decizie radicală, a numit directoare generală o fată de la contabilitate. Pe la 30 È™i ceva, nu era nici măcar È™efa contabilă. Nici ingineră, nici vreo legătură cu vreo hală sau cu fiare È™i aparate de sudură până atunci. I-a zis că îi va da progresiv acÈ›iuni în firmă, până la 50%, dacă va reuÈ™i să o conducă È™i să o facă să avanseze. Și fata a reuÈ™it. ÃŽn 5 ani a ajuns acÈ›ionară cu 50% din firmă. Nu 49% – È™i asta spune multe. După încă 5 ani, au vândut firma cu 18 mil. €.
Mi-am adus aminte de asta văzând ceva despre unul dintre foÈ™tii lui directori generali, care face scandal pe Internet că nu-l mai angajează nimeni, nici măcar “sub calificarea lui”. M-am uitat, de curiozitate, È™i la ceilalÈ›i. Cam la fel toÈ›i – niciunul director general sau pe vreun job pentru care să-i mai iau în calcul pentru vreunul dintre joburile noastre. RecunoaÈ™teÈ›i profilul?
