Un cuvânt care apare obsesiv prin comentariile angajaÈ›ilor de pe Internet este RESPECT. AngajaÈ›ii vor să fie respectaÈ›i. De către angajatori, evident, dar subînÈ›eles că È™i de colegi È™i de mulÈ›i alÈ›ii. ÃŽnsă nu doar la drepturile lor constituÈ›ionale È™i legale se gândesc angajaÈ›ii, nu vor doar un comportament onest È™i civilizat din partea angajatorilor, ci bat ceva mai departe, aÈ™a, cam ca la definiÈ›ia din DEX: “RESPECT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de consideraÈ›ie sau de preÈ›uire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, veneraÈ›ie.” Fiindcă aÈ™a au citit ei în reclame È™i prin citatele motivaÈ›ionale care îi asaltează din toate direcÈ›iile È™i pe care le consumă nemestecate.
Ei bine, nu că ar fi existat prea mult respect de acest fel dexist È™i înainte, È™i de o parte È™i de cealaltă a “baricadei”, dar acum, după pandemie, chiar s-a redus aproape de zero, È™i într-o direcÈ›ie È™i în cealaltă. ObiÈ™nuiÈ›i-vă cu ideea, aÈ™adar, – È™i angajaÈ›i È™i angajatori – că nu veÈ›i mai vedea asta vreodată, decât ca mare, extremă excepÈ›ie. SetaÈ›i-vă aÈ™teptările să se oprească la relaÈ›ii profesionale È™i sociale în limitele legalității, onestității, transparenÈ›ei È™i comportamentului civilizat. Respect e prea mult în ziua de azi, e nerealist. Pentru sănătatea voastră mentală, zic.
Dar dacă chiar vreÈ›i respect ca la DEX, faceÈ›i mai întâi o listă cu ce ar trebui să faceÈ›i, mai întâi, ca să primiÈ›i acest respect. AÈ™a-i că aÈ›i ajuns repede la concluzia că le bifaÈ›i pe toate, dar vă întrebaÈ›i de ce nu vine încă respectul? Și concluzia finala e clară, nu-i aÈ™a?, că angajatorii sunt niÈ™te…
