Ce voi face eu când voi emigra cu femeia și cu copiii în UK. Sau tot pe acolo, în zonă. Și nu, nu vom fi egalii englezilor. Oricâtă matematică știu eu. Le voi explica asta copiilor și mă voi asigura că au înțeles bine. Femeia știe foarte bine deja, aici lucrurile sunt clare. Le voi spune că vom fi considerați ab initio infractori și periculoși pentru localnici, și că noi trebuie să demonstrăm că nu este așa, nu invers.
Și da, imediat ce voi pune piciorul acolo, voi căuta să văd cine sunt ceilalți români, apoi care sunt băieții buni și care cei răi. Nu-mi va fi greu deloc, presupun. Apoi îi voi aduna pe toți băieții buni ca să vedem și să decidem ce facem cu cei răi. Va ieși repede din discuție varianta cu aducerea lor pe calea cea bună. Nu merge, nu a mers și nu va merge niciodată. Așa că va trebui să culegem informații despre ei și să le dăm poliției, ca să le fie mai ușor să-i prindă. Și vom stabili și niște proceduri permanente de lucru cu poliția în privința asta.
Dar asta nu va schimba cu nimic părerea vecinilor englezi despre noi. Zice cineva de-ai noștri, care s-a mutat acolo, printre ei, de ceva vreme: „Rasismul nu-l combați făcând tu pe justițiarul împotriva semenilor tăi. Rasismul există indiferent ce faci tu ca și comunitate. Afirmând că e normal ce fac irlandezii, nu faci altceva decât validezi rasismul. Există lege pentru infractori, nu poți justifica violența gratuită împotriva unei comunități, pentru niște idioți, iar comunitatea nu va putea face niciodată ceva în acest sens. Când vei găsi în istorie un exemplu în acest sens, te rog să mă anunți. Tu instigi la ilegalități, iar asta pare că nu înțelegi. Și-am explicat de la început, rasismul nu se poate vindeca indiferent ce faci tu.”.
Păi da, dar percepția contează înainte de toate! Și pentru englez, și pentru francez, și pentru client, și pentru angajator și pentru oricine. Nu atât cine are dreptate și cine nu, și ce e frumos și ce nu în lume. Așa că nu voi aștepta ca să facă englezul investigații ca să vadă dacă eu și ai mei și ceilalți băieți buni suntem de încredere sau nu, ci împreună cu băieții buni vom lua atitudine publică față de băieții români răi, ne vom arăta disponibilitatea necondiționată de a-i combate și de a ne alia localnicilor în tot ce ține de asta. Mai mult, eu, femeia, copiii și ceilalți băieți români buni vom face periodic tot felul de activități sociale benevole și caritabile (ajutat bătrânii și udat grădinile, plantat flori în jurul spitalului, chestii din astea…) – spunând clar că facem asta ca să spălăm puțin rușinea făcută de băieții români răi.
Ce credeți, va funcționa? Și vă veți înscrie în grupul de acțiune al băieților români buni? Sau mai bine să rămân eu unde sunt acum și să nu mai dau lecții celor care știu mai bine ce trebuie făcut când ești român, emigrant și te afli printre străini? Păreri?
