Mulți dintre cei care citiți acum trebuie să mulțumiți de trei ori pe zi multinaționalelor pentru ce ați ajuns și ce aveți. Deși adesea uitați asta și veniți să vă plângeți la mine că nici multinaționalele nu mai sunt ce au fost, că nu mai știu să facă business, că nu credeați că va veni atât de repede ziua în care veți spune că sunteți mai deștepți decât multinaționalele alea.
Textul ăsta e despre Nicușor Dan și despre Bolojan, dar citiți mai departe cum e cu multinaționalele, mai întâi. Așadar, mulți sunteți stupefiați când multinaționala la care lucrați vă spune că nu vrea să se abată de la business-plan, chiar dacă v-a venit o idee genială, care le-ar aduce profituri uriașe. Ei nu și nu, vor să facă exact profitul pe care și l-au planificat, niciun dolar mai mult; sau când vine decizia că de mâine se închide un business unit în care au investit un purcoi de bani și va aduce și el profituri nemaivăzute; sau când un nou șef îi concediază pe jumătate dintre angajații vechi și superprofesioniști, și încă nu știți dacă și ce va pune în locul lor.
Urmează și Nicușor Dan și Bolojan, mai aveți puțină răbdare! Să nu ne pripim, strigă în cor talibanii fundamentării universale! Să tragem aer în piept, ne gândim, să analizăm, să ne consultăm, să chibzuim, să dezbatem, să deliberăm, să măsurăm de zece ori și să tăiem o singură dată, să amânăm decizia până o vom fundamenta în așa fel încât nici peste o sută de ani să nu fie atacabilă, să mai așteptăm până ne vom convinge că da, aceasta, și nu alta e cea mai bună soluție dintre toate cele posibile, să mai așteptăm, să vedem…
Acum urmează și Nicușor Dan și Bolojan: așadar, Nicușor Dan și Bolojan, dacă toate multinaționalele alea fac așa, puteți face și voi, că nu sunt ăia din multinaționale chiar atât de proști pe cât le par angajaților că sunt. Uneori e mai bine, poate, să iei o decizie rapid și radical, decât să o întorci pe toată părțile, să o pui în dezbatere publică, să nu cumva să ne pripim, să ne gândim, să analizăm, să ne consultăm, să chibzuim, să dezbatem, să deliberăm, să măsurăm de zece ori și să tăiem o singură dată, să amânăm decizia până o vom fundamenta în așa fel încât nici peste o sută de ani să nu fie atacabilă, să mai așteptăm până ne vom convinge că da, aceasta, și nu alta e cea mai bună soluție dintre toate cele posibile, și nici Curtea Constituțională să nu o poată dărâma, să mai așteptăm, să vedem, să așteptăm, să așteptăm, să așteptăm, să așteptăm, să așteptăm, să așteptăm, să așteptăm, să așteptăm, să așteptăm, să așteptăm, să așteptăm, să așteptăm…







