Dacă vreți să faceți sex cu firma…

Orice îndrăgostit vrea să dea mult mai mult decât primeşte, şi o şi face teatral, cu pieptul înainte, cu voluptatea sacrificiului şi cu un zâmbet fericit pe față. Prin urmare, pare avantajos pentru o firmă să-i facă pe angajați să se îndrăgostească de ea. Și unele se pricep foarte bine să facă asta – mai ales multinaționalele, care au și cei mai buni oameni la marketing și la HR. Strategiile și programele lor de seducție sunt foarte elaborate și bine puse în practică, și până de curând au funcționat conform specificațiilor. Mult mai puține, totuși, au și programe sofisticate de administrat relațiile cu cei care ajung să se simtă trădați în dragoste.

Nu vă închipuiţi la câte drame sunt nevoit eu să asist în această meserie a mea de recrutor. Şi cele mai multe dintre ele, de departe, sunt cele ale angajaţilor trădaţi în dragoste sau încornoraţi de către angajator. De către angajator ca firmă, nu de către manager, fiindcă aici e marea problemă! Cei mai mulţi personifică firma angajatoare, îi atribuie trăsături umane, conştiinţă, sistem de valori şi memorie, raţiune şi empatie, sex appeal, şi, câteodată, unii sunt chiar convinşi că detectează dinspre ea ceva sentimente în ceea ce-i priveşte, sau pentru alţii. Or, de aici şi până a te îndrăgosti de o asemenea făptură nu e decât un pas, mai ales dacă e senzuală şi ştie să o şi arate, pe de o parte, și tu ești în neurotic search for love mood, cum te descrie la rece Karen Horney.

Deşi în discursurile managerilor, în articole, pe site şi în newsletterurile interne firma vorbeşte în cuvinte frumps alăturate şi cu exces de epitete despre fericita familie corporatistă, despre viitor, ea e mult, mult mai materialistă decât omoloagele ei cu picioare adevărate şi lungi şi fustiţe scurte. Oricât aţi vrea să credeţi altceva, firma nu ţine minte sacrificiile pe care le-aţi făcut pentru ea decât în măsura în care acestea sunt o premisă pentru alte, viitoare ofrande. Dacă nu, nu! Pentru firmă contează doar ce poţi face de acum înainte pentru ea, nu şi ce ai făcut până acum. Fiindcă – și pe bună dreptate – pentru tot ce a fost până acum ai luat deja salarii bune, prime și destule altele.

Cei din posturile de conducere, angajaţi mai în vârstă, trecuţi prin viaţă şi mai versaţi, au învăţat asta şi întâlnesc foarte rar manageri de top care să îşi iubească firma, care să îi fie credincioşi şi să fie dispuşi să facă pentru ea mai mult decât primesc în schimb. Pentru ei, relaţia cu compania este una contractuală, nu una afectivă, şi aşa şi trebuie să fie. Dar pentru angajaţii tineri, în special, la început de drum, şi pentru cei cu mai multă vechime dar cu mai puţină minte, lucrurile stau altfel, şi nu e deloc de mirare că se simt trădaţi când avansurile lor rămân fără niciun răspuns.

Dar cei care știu bine, sau intuiesc corect cum se întâmplă lucrurile într-o mare „familie” corporatistă, pot folosi acest cinism sentimental în propriul folos, ca atunci când mimezi dragostea pentru a obține sex. Sigur, cu foarte, foarte puţine excepţii, angajatul e cel care trebuie să facă primul pas în acest joc al seducţiei, el trebuie să facă mai întâi mai mult decât i se cere în mod formal pentru a se remarca şi pentru a trece în faţa altora. Fiindcă raportul de forţe nu e în favoarea lui, câtuşi de puţin, firma are mulţi curtezani şi îşi permite întotdeauna să aleagă şi să aibă capricii. Însă dacă în câteva luni nu primeşti încurajări, ar fi cazul să-ţi iei gândul de la sex (bani) şi de la căsătorie din interes (carieră) şi să treci la planul B, sau chiar să începi să te uiţi în jur. Ca în viaţă…

Şi încă ceva! Chiar dacă vă răspunde avansurilor, tot trebuie să fiţi convinşi că firmă vă înşală şi vă va înşela întotdeauna cu managerii, adică cu cei cu bani. Pentru că firma ştie bine cum să facă sex cu mai mulţi deodată, adesea fără ca aceştia să ştie unul de altul. Cu alte cuvinte, fă sex cu firma, dacă îți dorești asta, dar nu te îndrăgosti de ea!