Piața muncii din România și din alte părți

Ord. dupa

Ne-a venit și nouă rândul să căutăm o bonă. Cu primul copil s-a...

Orice îndrăgostit vrea să dea mult mai mult decât primeşte, şi o...

4 comentarii

Săptămâna de lucru de patru zile devine un subiect fierbinte pentru...

Mulți manageri se supără foc pe mine când le spun că nu-i pot lua...

2 comentarii

I have known Florin Coman (FC) for many years: banker, writer, playwri...

Skanska: Angajații din birouri au așteptări mai mari în ceea ce pr...

2 comentarii

Magnetico 2021 este un eveniment dedicat industriei HR organizat de Bu...

Să fii absolventă de Limbi Străine la Universitatea din București,...

19 comentarii

Pandemia remodelează percepția angajaților asupra spațiului ideal ...

Vom avea rezistenta emotionala necesara pentru o viata marcata de tran...

2 comentarii

Unul dintre lucrurile pe care recrutorii și angajatorii le consideră...

4 comentarii

Față de 2019, domeniul IT a înregistrat o creștere de 10% în rân...

Incompetența multor manageri e, de departe, tema cea mai prezentă ș...

4 comentarii

4 abilități care îi lipsesc generației Z. Ce soluție au găsi...

Oamenii își doresc o separare între muncă și casă – conform st...

Aplicațiile mobile de video calling și organizare au ținut producti...

Un interviu pe care l-am dat lui Matei Martin de la Dilema Veche, în ...

Afiseaza
comentarii

4.6
(69)

Orice îndrăgostit vrea să dea mult mai mult decât primeşte, şi o şi face teatral, cu pieptul înainte, cu voluptatea sacrificiului şi cu un zâmbet fericit pe față. Prin urmare, pare avantajos pentru o firmă să-i facă pe angajați să se îndrăgostească de ea. Și unele se pricep foarte bine să facă asta – mai ales multinaționalele, care au și cei mai buni oameni la marketing și la HR. Strategiile și programele lor de seducție sunt foarte elaborate și bine puse în practică, și până de curând au funcționat conform specificațiilor. Mult mai puține, totuși, au și programe sofisticate de administrat relațiile cu cei care ajung să se simtă trădați în dragoste.

Nu vă închipuiţi la câte drame sunt nevoit eu să asist în această meserie a mea de recrutor. Şi cele mai multe dintre ele, de departe, sunt cele ale angajaţilor trădaţi în dragoste sau încornoraţi de către angajator. De către angajator ca firmă, nu de către manager, fiindcă aici e marea problemă! Cei mai mulţi personifică firma angajatoare, îi atribuie trăsături umane, conştiinţă, sistem de valori şi memorie, raţiune şi empatie, sex appeal, şi, câteodată, unii sunt chiar convinşi că detectează dinspre ea ceva sentimente în ceea ce-i priveşte, sau pentru alţii. Or, de aici şi până a te îndrăgosti de o asemenea făptură nu e decât un pas, mai ales dacă e senzuală şi ştie să o şi arate, pe de o parte, și tu ești în neurotic search for love mood, cum te descrie la rece Karen Horney.

Deşi în discursurile managerilor, în articole, pe site şi în newsletterurile interne firma vorbeşte în cuvinte frumps alăturate şi cu exces de epitete despre fericita familie corporatistă, despre viitor, ea e mult, mult mai materialistă decât omoloagele ei cu picioare adevărate şi lungi şi fustiţe scurte. Oricât aţi vrea să credeţi altceva, firma nu ţine minte sacrificiile pe care le-aţi făcut pentru ea decât în măsura în care acestea sunt o premisă pentru alte, viitoare ofrande. Dacă nu, nu! Pentru firmă contează doar ce poţi face de acum înainte pentru ea, nu şi ce ai făcut până acum. Fiindcă – și pe bună dreptate – pentru tot ce a fost până acum ai luat deja salarii bune, prime și destule altele.

Cei din posturile de conducere, angajaţi mai în vârstă, trecuţi prin viaţă şi mai versaţi, au învăţat asta şi întâlnesc foarte rar manageri de top care să îşi iubească firma, care să îi fie credincioşi şi să fie dispuşi să facă pentru ea mai mult decât primesc în schimb. Pentru ei, relaţia cu compania este una contractuală, nu una afectivă, şi aşa şi trebuie să fie. Dar pentru angajaţii tineri, în special, la început de drum, şi pentru cei cu mai multă vechime dar cu mai puţină minte, lucrurile stau altfel, şi nu e deloc de mirare că se simt trădaţi când avansurile lor rămân fără niciun răspuns.

Dar cei care știu bine, sau intuiesc corect cum se întâmplă lucrurile într-o mare „familie” corporatistă, pot folosi acest cinism sentimental în propriul folos, ca atunci când mimezi dragostea pentru a obține sex. Sigur, cu foarte, foarte puţine excepţii, angajatul e cel care trebuie să facă primul pas în acest joc al seducţiei, el trebuie să facă mai întâi mai mult decât i se cere în mod formal pentru a se remarca şi pentru a trece în faţa altora. Fiindcă raportul de forţe nu e în favoarea lui, câtuşi de puţin, firma are mulţi curtezani şi îşi permite întotdeauna să aleagă şi să aibă capricii. Însă dacă în câteva luni nu primeşti încurajări, ar fi cazul să-ţi iei gândul de la sex (bani) şi de la căsătorie din interes (carieră) şi să treci la planul B, sau chiar să începi să te uiţi în jur. Ca în viaţă…

Şi încă ceva! Chiar dacă vă răspunde avansurilor, tot trebuie să fiţi convinşi că firmă vă înşală şi vă va înşela întotdeauna cu managerii, adică cu cei cu bani. Pentru că firma ştie bine cum să facă sex cu mai mulţi deodată, adesea fără ca aceştia să ştie unul de altul. Cu alte cuvinte, fă sex cu firma, dacă îți dorești asta, dar nu te îndrăgosti de ea!

E un articol folositor?

Apasa pe o steluta

4.6 / 5. Rezultatul 69

Nu sunt voturi pentru moment. Multumim daca esti primul care voteaza!

We are sorry that this post was not useful for you!

Let us improve this post!

Tell us how we can improve this post?


  • Liviu S :

    Problema e ca, asemeni in viata, chiar daca ne seduce si ne minte, tot trebuie sa ne facem treaba pana la capat, cel putin unii dintre noi. 😀 . Cand am terminat, speram ca oamenii ca tine sa ne-o arate pe urmatoarea. 🙂

  • Adrian B :

    Bine spus Her Butunoiu…
    Problema este când începe sa ți placa acest tip de “dragoste”… Și inca mai speri ca o vei întâlni pe “fata morgana”… adică multinaționala perfecta…
    Eu încă cred ca ele exista, și cu siguranță în CV ul meu m am întâlnit cu câte va din ele..
    Din păcate condițiile economice foarte dinamice, piețele foarte schimbătoare le fac sa “rupă mariajul” sau sa și repoziționeze sentimentele, repet, la unele dintre ele, chiar sincere..
    Foarte frumoasa analogia care ați făcută și jocul de cuvinte.
    Eu am trăit asemenea “aventuri” de la vârsta de 20 de ani și încă le mai trăiesc.. 😁

  • T. Scherer :

    Foarte interesanta analogii🙂

  • S. Teodorescu :

    Excelent spus, mai ales urmatoarea remarca “Oricât aţi vrea să credeţi altceva, firma nu ţine minte sacrificiile pe care le-aţi făcut pentru ea decât în măsura în care acestea sunt o premisă pentru alte, viitoare ofrande.”

  • Leave a Reply to Liviu S Cancel reply

    Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

    The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

    Close