Mi-e jenă de multe dintre recrutările pe care le-am făcut pentru companiile și instituțiile de stat. Dar, paradoxal, cel mai prost a ieșit nu când erau ei rău intenționați, ci invers, când erau prea bine intenționați și obsedați ca totul să iasă „perfect”. „Totul” adică hârtiile, procedurile, transparența, egalitatea, nediscriminarea, orice, numai rezultatul efectiv al recrutării nu! Adică cel recrutat până la urmă. Era chiar ultime lor grijă! Important era ca toate hârtiile să fie în regulă, nu conta că ieșea câștigător (și chiar pe bune!) ultimul idiot…
Și asta însemna la ei „transparență” maximă, „nediscriminare” și eliminarea oricăror motive de contestare. Fiindcă se cunoaște foarte bine apetitul disproporționat al celor de la stat pentru contestarea a orice, oricând. Pe cât posibil, la recrutările pentru stat totul trebuie făcut pe acte, pe documente, și să nu rămână nicio urmă de evaluare „subiectivă” a recrutorului. Și se tot scot, se scot criterii de evaluare până nu mai rămân decât vreo câteva. Pentru care nici nu au nevoie de vreun recrutor, evident, fiindcă și portarul poate număra anii de vechime din CV și să pună o cruciuliță dacă are master sau nu.
Și ce înseamnă „cantitatea și calitatea educației formale”? – mă întreabă ei. Păi, una e să faci facultatea la Spiru Haret sau la Târgoviște, și altceva la Cluj sau la București – zic eu. Și cum demonstrezi asta, dacă face contestație? Nu demonstrez nimic, eu știu asta și așa îl evaluez. Nu se poate! Dacă are diplomă, primește același punctaj, fie că e de la spiru, la ff, online sau de oriunde. La fel, zece ani manager la mina de la Petrila e perfect egal cu zece ani de management la Siemens la Hamburg sau la General Motors în Chicago. Dombutunoiu, zece ani sunt zece ani! Noi asta măsurăm. Că dacă face contestație și mă pune să demonstrez de ce „calitatea actului managerial” e mai bună la multinațională în Suedia decât în Valea Jiului, eu nu știu cum se face. Mai bine să nu ne legăm la cap. Așa că, numărăm anii din CV și din cărțile de muncă, verificăm diplomele, și gata!, Butunoiu a făcut recrutarea…
Cu „transparența” și cu „nediscriminarea” e și mai și, moartea pasiunii! Îmi cer să pun în anunț un job description detaliat, tot ce trebuie să facă un director general, ce calități să aibă și tot felul de alte prostii, pe care nu le vezi niciodată într-un anunț serios de recrutare. Degeaba le spun eu că dacă e vreunul care nu știe ce profil trebuie să aibă directorul general pentru compania în cauză, oricum nu are ce căuta să ne încurce, mai bine să nu aplice. Nu, Dombutunoiu, orice cetățean are dreptul să fie informat și să candideze. Chiar dacă e prost făcut grămadă sau rău intenționat? Da, Dombutunoiu, chiar și atunci.
Refuz categoric să public în anunț toate criteriile de evaluare, metodele de evaluare, să explic în detaliu cum dau notele și toate aberațiile pe care nu le veți vedea vreodată într-un anunț serios de recrutare. Mai ales la acest nivel. Și, îndeosebi, REFUZ să pun în anunțuri orice BIBLIOGRAFIE, adică ce să citească candidații pentru a se pregăti pentru interviu. Au fost situații în care ne-am certat atât de tare pe tema „transparenței” și a „nediscriminării”, încât am ieșit din recrutare și i-am invitat să și le facă singuri, sau să-și ia o firmă de recrutare care acceptă să se prostitueze în acest fel. Și au făcut-o…
Cu cinci criterii de evaluare, cu „transparența” care să explice fiecărui idiot, în cel mai mic detaliu, cum se face o recrutare de director general, fără absolut nicio intervenție din partea recrutorului, recrutor care să poată spune, pe baza științei și a experienței lui, că un candidat e mai bun decât altul, de frică să nu ajungă la tribunal ca să demonstreze de ce, aia nu mai e recrutare, ci e… (completați singuri restul frazei).
Da, așa sunt aproape toate recrutările de la stat. Și multe dintre panaramele pe care le vedeți puse pe acele posturi nu ajung de fiecare dată acolo pentru că vreun ministru sau un politician vrea neapărat ca ele să ajungă acolo, ci chiar așa ies din calcule! Da, panarama trece în fața oricărui mare manager de la cele mai puternice multinaționale pentru că are un an în plus ca director la Țăndărei, și nimic mai mult. Nu din rea intenție, ci dimpotrivă, cu toate bunele intenții și cu cea mai mare grijă pentru „transparență” și „nediscriminare”.
Nu mai căutați problemele unde nu sunt, domnule Bolojan și ceilalți miniștri, care chiar vreți să faceți recrutările acestea la modul serios și cu rezultate bune! Problema cea mai mare e la voi, nu e la recrutori, la consultanți, la candidați sau la cei din CA care fac recrutarea și care fac pe ei de frică să nu conteste te miri cine și să trebuiască să explice ce nu poate fi explicat unuia care nu vrea să audă. Fiindcă da, cel care e pus pe harță și pe contestare, are opțiunea să te întrebe „de ce” de oricâte ori vrea mușchii lui.
Așa că, dacă vreți recrutări serioase, domnule Bolojan și domnilor miniștri, știți FOARTE BINE ce aveți de făcut, înainte de orice altceva. Doar să vreți… (George Butunoiu, august 2025)
