Există două modele extreme de salarizare: cel total negociabil și cel total nenegociabil. Sigur, cu o trecere continuă și relativ uniformă între cele două. Primul e tipic businessurilor antreprenoriale, cel de-al doilea pentru companiile și instituțiile de la stat. Corporațiile multinaționale sunt mult mai aproape de cel din dreapta, și cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai inflexibile în această privință, lăsând o anumită marjă de negociere doar la pozițiile foarte înalte: CEO, uneori și la CEO-1, și extrem de rar mai jos. Sigur, toate mișcările către transparentizarea salariilor, atât cele sugerate, recomandate, cât și cele cu aromă de obligativitate care se tot vehiculează în ultima vreme, vor perturba serios funcționarea businessurilor antreprenoriale, dar cu efect redus asupra multinaționalelor. Întrebare, așadar: considerând doar aceste extreme, care dintre aceste două sisteme credeți că este mai avantajos pentru companie? Am făcut un sondaj separat, punând de această dată întrebarea din perspectiva angajatului, întrebând care dintre scenarii ar fi mai avantajos pentru el.
Vedeți mai jos rezultatele unui sondaj pe care l-am pus pe LinkedIn: www.linkedin.com/polls
Vedeți mai jos rezultatele celuilalt sondaj pe care l-am pus pe LinkedIn: www.linkedin.com/polls
