Eu folosesc o definiție foarte restrictivă a intelectului și a intelectualului, și îi includ în această categorie (clasă socială în procedurile mele de lucru) pe incomparabil mai puțini oameni decât văd în jur că se face. Pentru mine, intelectual este cel nu doar capabil să creeze ceva nou și de valoare certă într-un domeniu oarecare, din care alții vor învăța, ci să-l și pună pe hârtie într-un format distinctiv: cărți, articole, studii, cercetări, conferințe etc. Și corect gramatical, se subînțelege. A-ți face jobul bine și cu succes, și a fi copiat de alții care te iau ca model, de pildă, nu te vâră în această elită, în segregarea mea.
În instrumentarul meu de lucru mai am și categoria pre-intelectualilor – cei care sunt capabili să pună pe hârtie produsele lor intelectuale, dar nu au făcut-o încă, din diferite motive. La fel, tot aici includ pe marii sintetizatori, care nu creează ei conținut original și de mare valoare, ci analizează volume foarte mari de informații și le sintetizează în formate din care alții pot învăța mult mai ușor și mai rapid.
De aceea îi mai rog uneori pe candidații la pozițiile de top management să-mi trimită câteva dintre textele cele mai complexe și mai relevante pe care le-au scris ei vreodată. Și o întrebare legată de această remarcă ultimă: cât de mult credeți că s-ar îmbunătăți precizia evaluării candidaților dacă, pe lângă CV, toți ar trimite și câte 8 dintre cele mai importante texte pe care le-au scris ei vreodată?
Mai jos vedeți primele rezultate ale sondajului pe care l-am pus pe LinkedIn: www.linkedin.com/posts/georgebutunoiu_sondaj
