Incompetența multor manageri e, de departe, tema cea mai prezentă și mai dezbătută în comentariile de pe Internet, indiferent de punctul de plecare, că e un articol, text oarecare sau altceva. Descoperirea unor manageri incompetenți e prezentată cu caractere de breaking news în comentarii, ca pe ceva ce trebuie rezolvat de urgență, cu prioritate absolută.
Or, managerii mai mult sau mai puțin incompetenți sunt o normalitate pe care nu o va putea schimba nimeni, niciodată și nicăieri pe pământ. Să te surprindă existența lor, arată pur și simplu că nu prea știi cum merg lucrurile în lume. Că proporția e mai mare în România decât în alte țări, e foarte posibil, însă e și cât se poate de normal să fie astfel, iar cei care se miră de asta atrag iarăși atenția asupra lor.
Proporția managerilor incompetenți din România față de cea din alte țări nu e atât de mare pe cât cred unii, și sunt convins de asta, fiindcă sunt în mijlocul tuturor de zeci de ani. Diferențele de rezultate, de relații sociale în organizațiile lor au alte cauze, care nu au nicio legătură directă cu ei, cu managerii, ci cu comunitatea în care trăim. Așadar, nu mai fiți atât de surprinși când vedeți manageri incompetenți. E ca și cum v-ați mira că și ei au tot două urechi. Și nu zice nimeni să vă resemnați cu asta. Doar să nu vă mai mirați atât…
PS: Nu e momentul și nici locul să întrebați „Dar ce este competența?” când răspundeți la întrebările de mai jos. Pur și simplu, folosiți propria definiție!
Loading ... Loading ...
Comentarii (4)
Indiferent care este numărul managerilor incompetenți, trebuie să diferențiem între cei din privat și cei de la Stat
Pe cei din privat îi reglează piața. O piață perfectă îi elimină pe cei incompetenți, în proporție mare.
Pe cei de la Stat nu-i poate elimina decât politicul. În RO, politicul favorizează managerii slabi, fiindcă e convenabil. De aceea, numărul managerilor slabi e foarte mare în RO.
Eu consider ca si in privat sunt multi manageri incompetenti, personal banuiesc destui din cei cu care am interactionat de-a lungul carierei (prefer sa las celor responsabili de astfel de evaluari concluziile finale pentru ca poate nu am ajuns inca la nivelul la care sa analizez competenta unui manager), chiar si eu in experienta de manager am fost incompetent in anumite circumstante, recunosc. La stat cred ca e rau per ansamblu dar mai ales din punct de vedere sistemic, poate multi dintre ei ar fi competenti daca ar fi lasati. In corporatii o serie de manageri locali cred ca sunt pur si simplu mai degraba de duzina, pentru ca promovarile se fac in urma unor interese locale sau de la headquarter ca sa ajute doar la implementarea pe termen scurt a unor masuri globale de tot felul, pana la urma business-ul unei corporatii e global si local se urmaresc directivele centrale, manage-uiesti ce zice seful de peste mari si tari da’ asta nu te face competent neaparat, desi sa fii jucator de echipa e esential. cred ca in corporatii mai degraba lipseste leadership-ul, astfel ca mare parte din manageri sunt pur si simplu functionari.
Din pacate, in ziua de astazi, parea este cea care ne guverneaza viata si aprecierea perfomantei. Aceasta se formeaza fara a intelege contextul, si doar dintr-o singura perspectiva.
Managementul, ca meserie, are mai multe dimensiuni – pe lîngă cele economice, măsurabile, mai găsim și cîteva subiective. Astfel, unii pot fi percepuți ca manageri buni, dar care put de incompetență, indicatorii buni nerealizîndu-se prin directa lor implicare, iar alții să fie percepuți ca slabi, dar care efectiv duc firma în spinare.
Pe lîngă astea, nu poti fi tot timpul bun – mai mult! ești bou în mai multe cazuri decît cele în care faci lumină în jurul tău. Și chiar prin asta se deosebesc cei buni de cei proști – sunt mai rar boi decît ceilalți!
GC