Am avut de curând o recrutare mai puțin obișnuită. Nu pentru o firmă, ci pentru o familie bogată din străinătate, care are interese mari în România (preponderent imobiliare, dar și participații în niște businessuri). Un reprezentant personal al familiei, care să le reprezinte interesele aici, de orice natură ar fi ele, să vorbească și chiar să decidă în numele lor, în anumite situații. Au vrut să fie o femeie (cerință expresă) foarte educată, civilizată, plăcută la vorbă și la înfățișare, de foarte mare încredere – onestitatea fiind, de departe, cel mai important criteriu de selecție.
În final au rămas două candidate care li s-au părut și lor foarte potrivite cu ce căutau, și se tot întrebau pe care dintre ele să o angajeze. Le-am spus că pe soțul uneia dintre ele îl cunosc de foarte mulți ani, că sunt căsătoriți de vreo 15 ani, că el e foarte civilizat, de asemenea, o persoană foarte agreabilă, și că e foarte onest cu toți și în toate. Au decis pe loc să o ia pe aceea, considerând profilul soțului o garanție suplimentară.
Întrebare, așadar: în ce măsură credeți că informațiile credibile despre soțul/ soția unui candidat, din surse de încredere, pot contribui la creionarea mai precisă a profilului acelui candidat? Vă rog să răspundeți la sondajul din articol, dacă vă interesează subiectul…

Comentarii (6)
Nu cred ca ati făcut asta… știți foarte bine ca intr un cuplu, partenerii se dezvolta diferit, în funcție de carierele lor…Cum se recomanda unul pe altul, profesional vorbind, în situația în care unul e antreprenor și celalalt e produs de multinațională???….
Cred ca in mare masura. Sau chiar foarte mare masura. Pornind de la ideea ca cine se aseamana se aduna.
Asemanarea referindu-se la lucrurile importante pe care le au in comun sau le apreciaza, nu la diferentele de personalitate sau job etc. Acele asemanari fara de care nu ar putea sta impreuna.
De exemplu onestitatea. E greu de crezut ca o persoana onesta ar putea sta timp indelungat alaturi de una care nu e onesta.
Sa înțeleg că, daca soțul are un comportament ne-etic, iar soția are un joc stabil, la care este foarte apreciata, creste singura doi copii, întreține casa, conform abordării dumneavoastră nu are prea multe șanse să obțină un astfel de job?
Sunt de părere că aici a contat cuvântul dumneavoastră, nu un ipotetic soț.
Da, sunt multe companii multinaționale care au asta explicit în regulamentele lor interne – fie la vedere sau nu.
Sotul plin de calitati era o cerinta adusa la cunostinta candidatelor? Daca nu, a fost o interventie total nedreapta si neprofesionista!
Ce munca aveti pe olanda eu sunt în olanda