Articole despre manageri, problemele și întrebările lor…

Ord. dupa
(Interviurile)

Într-o conversație, „Nu e nicio problemă” are/ poate avea înto...

5 comentarii
(Hard Working Managers)

Contextul general, mai întâi: sondajele GB de pe LinkedIn și Facebo...

1 comentarii
(Interviurile)

Interviurile grele de angajare sunt un șir de capcane în care mulți...

6 comentarii
(Anunțurile de recrutare)

Am pus pe Internet cel mai simplu job cu putință: caut pe cineva car...

(CV-urile)

Am pus de curând un CV pentru o poziție de director comercial într-...

13 comentarii
(Carieră și Piața muncii)

Știți cu toții cum e când vă schimbați o părere. Cum decădeți...

10 comentarii
(Interviurile)

Într-un interviu cu un candidat/ discuție cu cineva, poți să-ți d...

7 comentarii
(Interviurile)

Cei mai mulți - marea majoritate, de fapt - nu știu să spună decâ...

6 comentarii
(Hard Working Managers)

Unul dintre numeroasele profiluri toxice de angajați, sau de candida...

3 comentarii
(Lucratul la stat)

Azi am fost la tribunal să depun o mărturie pentru un prieten care s...

10 comentarii
(Hard Working Managers)

Un partener al nostru își mută birourile. A mutat deja mobila și a...

1 comentarii
(Discriminarea)

Mai încet cu lamentările cu ce ne facem noi după 50, când nu ne ma...

21 comentarii
(CV-urile)

O recomandare legată de CV-uri și de modul de lucru cu firmele de re...

(Anunțurile de recrutare)

Când găseai foarte mulți candidați pentru orice job puneai un anun...

(Interviurile)

Candidații la joburile manageriale au puține metode la îndemână c...

3 comentarii
(Carieră și Piața muncii)

Aproape toți cei care spun că serviciile sunt proaste în România ...

7 comentarii
(Lucratul la stat)

Dacă am înțeles eu bine care este rolul (oficial, cel puțin) al ag...

2 comentarii
(CV-urile)

Fiindcă oamenii nu mai au timp ca să-și facă singuri sintezele (ca...

2 comentarii
(Carieră și Piața muncii)

Facerea unei impresii bune trece mai întâi, obligatoriu, prin neface...

2 comentarii
(Carieră și Piața muncii)

Din nou despre ce înseamnă imaginea la interviu: recrutare de countr...

1 comentarii
(Carieră și Piața muncii)

Când cineva primește un e-mail nesolicitat, șansele să-l citească...

2 comentarii
(CV-urile)

Primesc un CV de la un candidat pentru un post de director general la ...

19 comentarii
(Articles)

Oricât de unici și de out of de box sunteți, evaluarea într-un sce...

10 comentarii
(Hard Working Managers)

Revelație ieri a unui prieten al meu, director general al unei firme ...

6 comentarii
(Salarii și beneficii)

Un scenariu foarte des întâlnit cu momentul în care eșuează multe...

Afiseaza
comentarii

5
(10)

În care dintre personajele din eseul de mai jos vă regăsiți?

Un mesaj către Garcia

În toată această afacere cubaneză, un singur om se distinge la orizontul memoriei mele ca Marte la periheliu. Când a izbucnit războiul dintre Spania și Statele Unite, a fost foarte necesar să se comunice rapid cu liderul insurgenților. Garcia se afla undeva în munții din Cuba – nimeni nu știa unde. Nici o poștă sau telegraf nu putea ajunge la el. Președintele trebuia să obțină cooperarea sa, și asta rapid.

Ce trebuie făcut? Cineva i-a spus președintelui: “Un tip pe nume Rowan îl va găsi pe Garcia pentru tine, dacă cineva poate”.

Rowan a fost chemat și i s-a dat o scrisoare pe care trebuia să i-o înmâneze lui Garcia. Cum a luat “tipul pe nume Rowan” scrisoarea, cum a sigilat-o într-o pungă din piele de ulei, cum și-a pus-o pe inimă, cum a debarcat noaptea în largul coastei cubaneze dintr-o barcă deschisă, cum a dispărut în junglă și cum a ieșit în trei săptămâni de cealaltă parte a insulei, după ce a traversat pe jos o țară ostilă și cum i-a înmânat scrisoarea lui Garcia, sunt lucruri pe care nu am nici o dorință specială de a le povesti acum în detaliu.

Ideea pe care doresc să o subliniez este următoarea: McKinley i-a dat lui Rowan o scrisoare pe care să i-o înmâneze lui Garcia; Rowan a luat scrisoarea și nu a întrebat: “Unde este?”.

Pe Eternul! Există un om a cărui formă ar trebui să fie turnată în bronz fără moarte și statuia să fie amplasată în fiecare colegiu din țară. Nu de învățătură de carte au nevoie tinerii, nici de instrucțiuni despre asta sau despre aia, ci de o rigidizare a vertebrelor care să-i facă să fie loiali unei încrederi, să acționeze prompt, să-și concentreze energiile; să facă lucrul – “să ducă un mesaj lui Garcia!”.

Generalul Garcia este mort acum, dar mai există și alți Garcia. Nu există om care să se fi străduit să ducă la bun sfârșit o întreprindere în care era nevoie de multe mâini, dar care să nu fi fost aproape îngrozit uneori de imbecilitatea omului obișnuit – incapacitatea sau lipsa de voință de a se concentra asupra unui lucru și de a-l face.

Asistența neglijentă, nepăsarea prostească, indiferența dodoloață și munca fără tragere de inimă par a fi regula; și niciun om nu reușește, decât dacă, prin viclenie sau amenințare, forțează sau mituiește alți oameni să-l ajute; sau poate că Dumnezeu, în bunătatea Sa, face un miracol și îi trimite un Înger al Luminii ca asistent.

Tu, cititorule, pune la încercare această chestiune: Stai acum în biroul tău – șase funcționari sunt la dispoziția ta. Cheamă-l pe oricare dintre ei și fă-i această cerere: “Te rog să te uiți în enciclopedie și să-mi faci un scurt memoriu despre viața lui Corregio.” Oare funcționarul va spune liniștit “Da, domnule” și se va duce să își îndeplinească sarcina? Pe viața ta, nu o va face. Se va uita la tine cu ochi de pește și îți va pune una sau mai multe dintre următoarele întrebări: Cine a fost? Care enciclopedie? Unde este enciclopedia? Am fost angajat pentru asta? Nu te referi la Bismarck? Care-i problema cu Charlie care o face? E mort? Este vreo grabă? Nu puteam să-ți aduc cartea și să te las să cauți singur? De ce vrei să știi?

Și pun zece la unu că, după ce ați răspuns la întrebări și ați explicat cum să găsiți informația și de ce o doriți, funcționarul se va duce să aducă unul dintre cei de la  alți funcționari să îl ajute să o găsească pe Garcia – și apoi să se întoarcă și să vă spună că nu există un astfel de om.

Desigur, s-ar putea să-mi pierd pariul, dar, conform legii mediilor, nu o voi face. Acum, dacă ești înțelept, nu te vei deranja să-i explici “asistentului” tău că Corregio este indexat sub C, nu în K, ci vei zâmbi cu drag și vei spune “Nu contează” și te vei duce tu însuți să cauți.

Iar această incapacitate de acțiune independentă, această prostie morală, această infirmitate a voinței, această nedorință de a se prinde cu voioșie și de a ridica, sunt lucrurile care plasează socialismul pur și simplu atât de departe în viitor.

Dacă oamenii nu vor acționa pentru ei înșiși, ce vor face atunci când beneficiul efortului lor va fi pentru toți? Un secund cu o crosă cu noduri pare a fi necesar, iar teama de a fi “lovit” sâmbătă seara ține în loc mulți muncitori.

Anunțați pentru un post de stenograf și, de nouă ori din zece persoane care aplică, nu știu nici să scrie, nici să puncteze – și nici nu cred că este necesar să o facă. Poate un astfel de om să scrie o scrisoare către Garcia? “Îl vezi pe contabilul ăla”, mi-a spus maistrul unei mari fabrici. “Da, ce-i cu el?” “Ei bine, este un bun contabil, dar dacă l-aș trimite în oraș pentru un comision, s-ar putea să îndeplinească bine misiunea, dar, pe de altă parte, s-ar putea să se oprească la patru cârciumi pe drum și, când ajunge pe strada principală, să uite pentru ce a fost trimis.”

Poate un astfel de om să fie însărcinat să ducă un mesaj către Garcia? În ultima vreme, am auzit multă compasiune exprimată pentru “locuitorul deprimat al atelierului de prelucrare” și pentru “vagabondul fără adăpost în căutarea unui loc de muncă cinstit”, iar acest lucru este însoțit de multe cuvinte dure la adresa celor de la putere.

Nu se spune nimic despre angajatorul care îmbătrânește înainte de vreme în încercarea zadarnică de a convinge niște neisprăviți încruntați să facă o muncă inteligentă; și despre eforturile sale îndelungate și răbdătoare cu un “ajutor” care nu face altceva decât să lenevească atunci când îi întoarce spatele.

În fiecare magazin și în fiecare fabrică are loc un proces constant de eliminare. Angajatorul îndepărtează în mod constant “ajutoarele” care și-au demonstrat incapacitatea de a promova interesele afacerii, iar altele sunt angajate.

Indiferent cât de bune sunt vremurile, această triere continuă, doar dacă vremurile sunt grele și munca este rară, această triere se face mai fin – dar afară și pentru totdeauna afară, pleacă cei incompetenți și nedemni. Este vorba de supraviețuirea celor mai apți. interesul propriu îl determină pe fiecare angajator să îi păstreze pe cei mai buni – pe cei care pot transmite un mesaj lui Garcia.

Cunosc un om cu adevărat strălucit care nu are capacitatea de a gestiona o afacere proprie și care, totuși, este absolut inutil pentru oricine altcineva, pentru că poartă cu el în permanență suspiciunea nebună că angajatorul său îl asuprește sau intenționează să îl asuprească. El nu poate da ordine și nici nu vrea să le primească. Dacă i s-ar da un mesaj pe care să i-l ducă lui Garcia, probabil că răspunsul său ar fi: “Du-l tu însuți”. În această seară, acest bărbat merge pe străzi în căutarea unui loc de muncă, iar vântul îi șuieră prin haina lui zdrențuită. Nimeni care îl cunoaște nu îndrăznește să îl angajeze, pentru că este un focar de nemulțumire obișnuit. Este impenetrabil la rațiune și singurul lucru care îl poate impresiona este vârful unei cizme cu talpă groasă de la nr. 9.

Desigur, știu că un om atât de diform din punct de vedere moral nu este mai puțin demn de compătimire decât un infirm fizic; dar, în compătimirea voastră, să vărsăm și noi o lacrimă pentru oamenii care se străduiesc să ducă la bun sfârșit o mare întreprindere, ale căror ore de lucru nu sunt limitate de fluier și al căror păr se albește rapid din cauza luptei pentru a ține linia în indiferența dodoloață, imbecilitatea neglijentă și ingratitudinea fără inimă care, dacă nu ar fi fost pentru întreprinderea lor, ar fi fost atât flămânzi, cât și fără adăpost.

Am pus problema prea tare? Posibil; dar când toată lumea a început să se ducă pe apa sâmbetei, doresc să spun un cuvânt de compasiune pentru omul care reușește – omul care, împotriva unor mari șanse, a dirijat eforturile altora și, după ce a reușit, constată că nu are nimic: nimic altceva decât o masă și haine goale. Am cărat un platou de masă și am muncit pentru un salariu de o zi și am fost și eu angajator de forță de muncă și știu că este ceva de spus de ambele părți. Nu există excelență, în sine, în sărăcie; zdrențele nu sunt o recomandare; și nu toți angajatorii sunt rapace și autoritari, așa cum nu toți oamenii săraci sunt virtuoși.

Inima mea este alături de omul care își face treaba atât când “șeful” este plecat, cât și când este acasă. Iar omul care, atunci când primește o scrisoare pentru Garcia, ia în liniște misiva, fără să pună întrebări idioate și fără să aibă intenția de a o arunca în cea mai apropiată canalizare sau de a face altceva decât să o livreze, nu este niciodată “concediat” și nici nu trebuie să intre în grevă pentru salarii mai mari.

Civilizația este o lungă căutare anevoioasă a unor astfel de indivizi. Orice lucru pe care îl cere un astfel de om va fi acordat; cei ca el sunt atât de rari încât niciun angajator nu-și poate permite să-i lase să plece. El este căutat în fiecare oraș, oraș și sat – în fiecare birou, magazin, prăvălie și fabrică. Lumea strigă după un astfel de om; este nevoie de el, și este nevoie urgentă – omul care poate transmite un mesaj lui Garcia.

*

E un eseu arhicunoscut al lui Elbert Hubbard scris în 1899 (https://en.wikipedia.org/wiki/A_Message_to_Garcia). Am aflat acum cât de cunoscut este, nu-l știam, îi mulțumesc lui Bruno Demaille că mi l-a semnalat într-un comentariu la un articol în care scriam despre indolența angajaților.

Am văzut pe Internet că sunt și cărți în română care conțin eseul – o să cumpăr și eu una. Mai sus e o traducere pe care mi-a trimis-o Gabi Cobzaru, făcută cu un translator automat – nu mi-a spus care. Îi mulțumesc și lui, mai ales că pe lângă textul propriu-zis puteți vedea aici și nivelul la care a ajuns știința (și tehnica) traducerii automate. Eu nu mă așteptam să se poată ajunge până aici atât de repede.

Revin la întrebarea de la început, așadar: cu care dintre personajele din eseu vă asemănați cel mai mult?

E un articol folositor?

Apasa pe o steluta

5 / 5. Rezultatul 10

Nu sunt voturi pentru moment. Multumim daca esti primul care voteaza!

We are sorry that this post was not useful for you!

Let us improve this post!

Tell us how we can improve this post?


  • Gabi Cobzaru :

    Traducerea e facuta cu DeepL Translate. Am omis.

  • Andrei N :

    Traducerea este buna, insa se vede ca este automata, ca traducatorul nu a înțeles textul. Sexul lui Garcia, oil skin, standardul de măsuri european al pantofilor, toate ar fi putut fi mai bine rezolvate.

    Cum se numește persoana care i-a propus președintelui sa-l trimită pe Rowan ?

    • George Butunoiu :

      Vezi textul original în engleză. E peste tot pe Internet.

  • Leave a Reply to Gabi Cobzaru Cancel reply

    Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

    The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

    Close